Uniunea Sovietică a devenit, prin votul celei de-a XV-a Adunări a Societății Națiunilor, membru al organismului international de la Geneva.
Securitatea este într-o stare precară
Cum lucrările Conferinței Dezarmării trenau de mult timp, Barthou formula teza Franței și aliaților ei, a Micii Înțelegeri, în termini mai clari decât înainte:
Dezarmarea este de dorit, ea este o mare necesitate. Dar fiindcă ea este indisolubil legată de conceptul de Securitate, aceasta trebuie în prealabil consolidat. Or securitatea este într-o stare precară, ea este mai slăbită ca oricând.
În fața criticilor că dorește apropierea de Moscova, Barthou opunea crezul său:
„Politica are exigențe de tactică pe care chiar cei mai ireductibili, adeseori atât de severi cu alții, trebuie să le suporte și politicul cel mai intrasingent nu este totdeauna dintr-o bucată. Sunt acomodări inevitabile”.
El nu era un pro-sovietic, articolele lui din 1919-1922 sunt dovada anti-sovietismului său.
Dar Barthou credea că realitățile din 1934 îi impuneau susținerea intrării Rusiei Sovietice în Societatea Națiunilor. Mai ales că Sovietele reveniseră asupra intransigenței lor de odinioară, când vedeau în Geneva pacifistă „o coterie de imperialiști și burghezi” (Cicerin).
Găsindu-țe, în 1934, în fața unei Japonii tot mai amenințătoare, Sovietele găseau că „Societatea Națiunilor are un rol de frână contra războiului” (Molotov).
Discursul de la București
Într-o ședință solemnă a Parlamentului României, el accentuase:
„Pacea v-a dat frontierele care erau ale voastre, ele vor rămâne ale voastre… Teritoriul vostru este al vostru. Cine ar vrea să ia din el un centimetru pătrat s-ar lovi de rezistența voastră. Dar, cetățeni ai României, rezistența voastră nu ar fi izolată, aveți cu voi vocea, sprijinul și inima Franței”.
Era prima data când o declarație atât de fermă și clară se făcea, în mod solemn, în numele Franței.
Ideea de non-revizuire era formulată, tot atât de categoric, peste câteva zile la Belgrad.
Membru de onoare al Academiei Române
Născut pe 25 august 1862, a fost asasinat pe 9 octombrie 1934, la Marsilia, odată cu regele Alexandru I al Iugoslaviei.
A fost un avocat și om politic francez, membru de onoare al Academiei Române. În decursul vieții sale, Barthou a deținut importante portofolii ministeriale și a fost ales membru al Academiei Franceze în 1918.
Ca ministru de externe a mai propus, la începutul anului 1934, un pact oriental prin care să fie grupate într-un sistem de securitate colectivă Uniunea Sovietică, Țările Baltice, Finlanda, Germania și Cehoslovacia. Inițativa a eșuat.
Sursa: George Sofronie, Raymond Poincare și Louis Barthou constructori ai noii ordini internaționale
