Foamete în România: Și perceptorul cere și cere…

 

În ședința de deschidere a Parlamentului din toamna lui 1928 problema arzătoare, pe lângă răfuielile politice în chestiunea fraudelor petroliere, era foametea din Basarabia.

În vara aceea, pâmântul n-a rodit, deci n-a dat pâinea și nici măcar mămăliga cea de toate zilele.

Realitatea Ilustrată consemna:

Foametea a întins aripi îndoliate asupra încercatei provincii. Foametea anemiază, dezasperează.

Oficialitatea s-a sesizat si ea şi, într-un recent consiliu de miniştri, guvernul a hotărât alocarea unei sume de 80 milioane lei, pentru ajutorarea populaţiei.

Crucea Roşie a apelat, la rându-i, la caritatea publică.

Să nădăjduim că măsurile luate, vor alina cu un ceas mai de vreme, suferinţele nefericiţilor muncitori ai pământului, care, în vara aceasta, n-a rodit, n-a dat pâinea si nici măcar mămăliga de toate zilele.

Anchetele întreprinse în cuprinsul provinciei, desvăluesc o situație îngrozitoare.

Populaţia se sbate în ghiarele unei sărăcii crunte.

„Scrie, domnule la gazetă, să ne dea ajutor să putem face semănăturile de toamnă, că altminteri om pieri la iarnă de foame…

Vindem tot ce avem şi ce brumă agonisim, cu cărăuşia, cheltuim, ca să ne ținem. zilele.

Avem Banca Populară în sat, dar nu ne ajută că n-are, spune, bani… Și perceptorul cere si cere…”.

În apelul acesta disperat, făcut de un ţăran basarabean, e rezumată tragedia Basarabiei şi în acelaş timp starea de spirit a populaţiei.

Dealtminteri unii membri ai guvernului cari au fost recent în inspecţie, în provincia dintre Prut şi Nistru, s-au putut convinge cu ochii lor de adevărul acestei situaţii.

Se impune deci luarea de măsuri cât mai urgente pentru remedierea tristei stări de lucruri din Basarabia”.

Parteneri