Cele mai cunoscute femei-pirat din istorie
Din acest punct de vedere, în istorie au existat exponenți celebri ai ambelor categorii. Unul dintre cei mai cunoscuți corsari a fost căpitanul Henry Morgan. Galez la origine, s-a născut în 1635. A subminat comerțul spaniol în Lumea Nouă cu binecuvântarea regelui englez Carol al II-lea, care l-a recompensat pentru eforturile sale titlul de guvernator al Jamaicăi în 1680, după ce fusese numit cavaler cu 6 ani mai devreme.
Au existat și femei-pirat în istorie. Una dintre cele mai cunoscute astfel de femei a fost supranumită ,,Regina piraților Granuaile”, pe numele ei real, Grace O’Malley, irlandeză la origine. Atacând nave comerciale în Marea Irlandei, și-a făcut un renume după ce a strănutat în timpul unui audiențe la regina Elisabeta I în 1593, aruncând batista pe care o folosise. Pentru a fi iertată, a promis că își va folosi priceperea în folosul statului britanic.
O altă irlandeză, care a crescut în Carolina de Sud, a fost Anne Cormac, soția unui marinar, James Bonny, împreună cu care a fugit în Bahamas, acolo unde l-a întâlnit pe Jack Rackham, piratul notoriu lângă care și-a trăit viața. Povestea începutului vieții de pirat a Annei Cormac este fabuloasă.
Deghizată în bărbat, s-a furișat la bordul corabiei lui Jack, ,,Răzbunarea”, unde a întâlnit o altă femeie travestită, Mary Read, o englezoaică renumită pentru capacitatea de a mânui pistolul și a înjura. Mary devenise pirat după ce pirații capturaseră corabia pe care se afla. Crescută ca băiat și reușind să păstreze aparențele, englezoaica a fost silită de pirații lui Jack Rackham să devină la rându-i pirat. Cele două femeie au devenit amante, însă în 1721, când au fost capturate cu tot echipajul corabiei de britanici, au cerut, cunoscând legea, să fie grațiate de la pedeapsa capitală, pentru că erau însărcinate.
Cheng I Sao a devenit din prostituată o corsară de renume, Marea Chinei de Sud fiind, la sfârșitul veacului al XIX-lea, teritoriul ei de acțiune. La conducerea unei găști de pirați a ajuns după ce a preluat conducerea Flotei cu Drapel Roșu de la soțul ei, Zheng Yi, în 1807. A impus piraților ei o disciplină de fier și s-a arătat nemiloasă față de greșeli, decapitările fiind pedeapsa ei preferată. S-a retras cu toate prăzile cumulate de-a lungul vieții, guvernul chinez oferindu-i amnistie și o viață tihnită până la moarte, în 1844.
