WMP6 ar fi utilizat şi o armă denumită „atlatl”, un fel de propulsor care îi permitea să sporească viteza şi distanţa parcursă de proiectilele lansate. Animalele vânate de ea ar fi putut să fie exemplare de vicuna, un strămoş sălbatic al speciei alpaca, şi cerbi din Munţii Anzi.
Pentru a afla dacă tânăra femeie reprezenta o excepţie, cercetătorii au studiat apoi 429 de schelete descoperite în 107 situri de pe continent, ce au vechimi cuprinse între 4.000 şi 17.000 de ani.
Cercetătorii au descoperit 27 de indivizi, al căror sex a fost determinat într-o manieră fiabilă şi ale căror morminte conţineau instrumente de vânătoare. Dintre aceştia, 16 erau bărbaţi şi 11 erau femei.
„Eşantionul este suficient pentru a concluziona că participarea femeilor la vânarea animalelor de talie mare era normală în acea epocă”, afirmă autorii studiului, care au folosit o metodă statistică pentru a estima că între 30% şi 50% dintre vânătorii care au trăit în rândul acelor populaţii erau femei.
În 2017, un studiu genetic a confirmat astfel că scheletul recent descoperit al unui războinic viking aparţinea de fapt unei femei.
