Autorii studiului publicat miercuri se bazează pe descoperirea scheletului vechi de 9.000 de ani al unei femei tinere, înmormântată în Anzii peruvieni alături de numeroase arme de vânătoare destinate animalelor de talie mare.
Analizând alte 27 de morminte care conţin acelaşi tip de arme, cercetătorii din echipa coordonată de Randall Haas, profesor la Universitatea California din Davis, au ajuns la concluzia că între 30% şi 50% dintre vânătorii care locuiau pe continentul american în acea perioadă ar fi putut să fie femei.
Noul studiu, publicat în revista Science Advances, contrazice o noţiune foarte răspândită, potrivit căreia, în populaţiile de vânători-culegători, vânătorii erau în principal bărbaţi.
„Acest lucru ne arată că acea afirmaţie este inexactă, cel puţin pentru o perioadă a preistoriei umane”, a precizat Randall Haas, potrivit Agerpres.
Şase schelete, din care două aparţin unor vânători, au fost descoperite în 2018 de echipa coordonată de Randall Haas şi de membrii comunităţii locale din Mulla Fasiri de lângă Wilamaya Patjxa, un sit arheologic important din Anzii Cordilieri peruani.
Analiza oaselor şi a smalţului dinţilor le-a permis cercetătorilor să afirme că scheletele aparţineau unei femei cu vârsta între 17 şi 19 ani, denumită WMP6, şi unui bărbat cu vârsta cuprinsă între 25 şi 30 de ani. Săpăturile efectuate în zona în care era înmormântată femeia au fost deosebit de interesante pentru echipa de cercetători, afirmă Randall Haas.
Oamenii de ştiinţă au descoperit o colecţie de instrumente de vânătoare şi de jupuire ce par să dovedească statutul ei de femeie-vânător: vârfuri de lance din piatră, un cuţit şi pietre şlefuite pentru eviscerarea şi jupuirea animalelor. Aceste instrumente se aflau într-un recipient confecţionat dintr-un material perisabil, asemănător unui sac din piele.
