Nicolae Ceaușescu și Vive la France! De la Dalida la Mihai Caraman. Documente inedite în text

 

14 Iulie este, pentru orice om de pe mapamond, Ziua Franței. Pentru noi, românii, a fost întotdeauna o zi specială, francezii fiind un popor drag nouă. Chiar în momente în care relația dintre cele două state nu a fost de armonie, mereu s-a trecut peste bariere și totul s-a îndreptat. Politica nu a reușit niciodată să treacă peste locurile câștigate în inimile noastre de Cei Trei Mușchetari, Laleaua Neagră, Pif, Rahan, Yves Montand, Alain Delon, Dalida, Louis Adamo, Jean Marais și lista poate continua întinsă pe zeci de pagini.

Fără a avea pretenția că publicăm documente care răstoarnă convingeri, cred că e interesant să amintim un episod din perioada Războiului Rece, în care România și Franța erau în tabere antagonice.

Fără îndoială cea mai delicată situație a fost descoperirea de către francezi a faptului că de la Ambasada României la Paris era condusă prima rețea de spionaj care penetrase structurile NATO. Este, evident, vorba de structura pusă pe picioare de Mihai Caraman, descrisă atât de bine de Florian Banu în cartea ”Mihai Caraman – un spion român în Războiul Rece”, apărută la editura Corint și prezentată de Evenimentul Istoric. Documentele pe care le publicăm astăzi au fost folosite în carte.

Ilustrăm scandalul cu două pagini din presa vremii: O filă din Le Figaro din 14 august 1969, atunci când fusese arestată ”sursa” Francis Roussihle, documentarist în sediul NATO, cel de la care rețeaua primise zeci de mii de documente. A doua este o filă din Le Monde, din 22 ianuarie 1971, când Roussihle a fost condamnat la 20 de ani de închisoare.

De ce e important? Între cele două evenimente a avut loc un altul, diplomatic, care, la vremea respectivă, a avut valoarea sa: în perioada 15-19 iunie 1970, Nicolae Ceaușescu a efectuat, termenul vine și el din perioada de aur a limbii de lemn, o vizită oficială în Franța, la invitația lui Georges Pompidou, care de un an era președintele Republicii. La acea dată se știa perfect că rețeaua era coordonată de români. În iulie 1969, Ion Iacobescu, adjunctul lui Caraman defectase, mai întâi în Franța și apoi a fost mutat în SUA. El a descris complet rețeaua.

Totuși Ceaușescu a fost primit la Paris. Evident era vorba de interese economice și politice, de o situație complicată pe plan internațional, dar realitatea primirii la Elysee rămâne.

Poate însemna acea primire că ne iertaseră pentru afacerea de spionaj? În niciun caz, pentru că, în 1992, când generalul Mihai Caraman a ajuns șeful SIE, Mamfred Woerner, secrrtarul general al NATO,  a fost cel care ne-a cerut schimbarea lui din funcție.

Poate e bine să medităm la astfel de lucruri în zile festive.

Vive la France!

Foto deschidere: Georges Pompidou și Nicolae Ceaușescu. Sursa: ceausescunicolae.files.wordpress.com