Între măsurile luate de împăratul Dioclețian pentru stârpirea creștinismului din Imperiul Roman era și distrugerea cărților și a oricăror scrieri cu conținut creștin.
Era prevăzută pedeapsa cu moartea pentru orice om la care s-ar găsi asemenea cărți și scrieri.
Cele trei fecioare mai erau învinuite că împreună cu alte trei creștine, Casia, Filipa și Eutihia și un bărbat pe nume Agaton, nu au vrut nici să aducă jertfe idolilor, nici să mănânce din carnea adusă la templu.
Cele trei surori au fost supuse judecății și l-au mărturisit cu curaj pe Hristos în fața judecătorului Dulcețiu. Ele au refuzat tăios orice oferte de a se dezice de dreapta credință pentru a-și păstra viața.
Pentru aceasta, Agapia și Hionia au fost arse de vii în următoarea zi, iar sora lor mai mică, Irina, a fost adusă din nou în fața judecătorului.
Însă nici Irina nu a renunțat la credința creștină, deși primise felurite amenințări și văzuse soarta crâncenă a surorilor.
În consecință, ea a primit cununa muceniciei, asemenea surorilor sale, fiind arsă de vie.
Tot atunci au primit cununa muceniciei și preotul Ziol și bunul Hrisogen.
