Factorii și contextul apariției Barocului
Acești factori produc, în partea apuseană a vechiului continent, un fenomen care include toate aspectele vieții cotidiene, având diferite modalități de afirmare în raport cu arta, politica, religia, totuși primind denumirea de ,,baroc”.
Adjectivul denumește un curent cultural care întrece limitele Renașterii, diferențiindu-se de valorile antice printr-o grandoare nu doar a esteticului, cat a perspectivei și inovațiilor.
Figura politică centrală care a marcat perioada barocă , una dintre cele mai cea mai emblematice din istorie de fapt, a regele Ludovic al XIV-lea (1643-1715) al Franței, ,,regele Soare”, monarhul absolutist sub care grandoarea, fastul și înflorirea franceză au cunoscut niveluri incomensurabile. În spațiul european, Spania era absorbită de acțiunea de cucerirea a noi teritorii, asemenea Țărilor de Jos. Situația Spaniei era una înfloritoare sub dinastia habsburgică, perioada secolelor XVI-XVII fiind cunoscută pentru expansiunea teritorială, dar și cultura înaltă, influentă, impunătoare. Italia era cufundată într-o dispută privind revendicările Contrareformei, confruntându-se cu noua realitate religioasă care schimbă atât înfățișarea vieții spirituale, cât și a conduitei, valorilor morale și estetice.
Perioada barocă e subscrisă unei epoci tumultuoase, de schimbări politice și războaie
Totuși, se remarcă o înflorire uniformă a artelor, inovațiilor și, mai mult decât oricând, a absolutismului care a caracterizat secolul XVII în întregimea sa. Barocul se manifestă mai mult decât un curent, asemenea romantiCsmului secolului XVIII, ci ca un spirit care a împins întregul Occident într-o cursă cu sine pentru grandoare, pentru spectacol, pentru lux.
Deși estetica barocului este asociată în mentalul colectiv cu piese detaliate și luxul exorbitant, curentul nu face decât să surprindă spiritul contemporan unei perioade de modernizare, un timp în care accentul cade, în același timp, pe cei mai de jos și pe conducători. Nu se poate face o distincție între absolutism și baroc sau între Contrareformă și baroc, din moment ce se întrepătrund, formând aproximativ un secol de evenimente și dezvoltare înfloritoare în Europa apuseană. Este evident că motivele baroce s-au infiltrat în partea răsăriteană, însă centrul de dezvoltare al acestuia rămâne spațiul italian, respectiv francez, unde arta a cunoscut unele dintre cele mai înalte culmi din istoria europeană.
