Iată ce povestea gazetarul Alex. F. Mihail în revista Realitatea Ilustrată din 20 iulie același an:
Se împlinesc aproape două săptămâni, de când acest om extraordinar stă ziua şi noaptea, cu limba scoasă afară, fixată, într’un mod atât de barbar de o scândură.
Cuiul e sigilat şi nu se poate desface. Oricine are voe să vie ziua sau noaptea, la orice oră, spre a controla pe fachir, care şi-a propus să stea astfel şaizeci de zile (sau cel puţin cincizeci!).
Dar nemulţumit de acest supliciu, care i se pare prea simplu, fachirul îşi mai pironeşte din când în când, mâinile. Ia un ciocan şi mai bate câte un piron între oasele metacarpului de la mâna stângă, pe care o fixează în apropiere de celălalt cui, care-l ţine în permanenţă capul deasupra scândurei.
După o zi, două, sau chiar în aceiaş zi, se răsgândeşte părându-i-se că această poziţie nu ar fi bine aleasă; scoate cuiul din mâna stângă şi îşi răstigneşte imediat mâna dreaptă, sau îşi înfige instrumentul de tortură între coaste.
Venind medicii să-l controleze, el are cea mai mare satisfacţie, când aceştia primesc invitaţia lui, ca să-i bage ace prin mâni, prin picioare, prin corp.
Pretinde că nu simte nici o durere.
Un certificat ciudat
Un medic, care a asistat în ziua de 8 Iulie, la prima restignire a fachirului Rayo, a scris următorul certificat, din care cititorii pot afla unele detalii interesante cu privire la macabra fantezie a acestuia:
„Fachirul Rayo şi-a străpuns, în prezenţa mea limba nepreparată cu un cui, neavând în urma acestui fapt nici o scurgere de sânge.
Totodată nu a manifestat semne de durere
Este de notat că fachirul dispreţueşte orice antiseptic şi refuză orice îngrijire medicală.
Psichiatrii, medicii de boli nervoase şi chirurgii, cari au examinat pe Rayo, dau diferite explicaţii şi citează diferite maladii, în care durerea poată să dispară complect, sau numai în parte.
Toţi sunt însă de acord că fachirul Rayo are o extraordinară putere de voinţă. El se autosugestionează.
