El destăinuia că a doua zi după declanșarea războiului s-au constituit la Washington două servicii concurente de spionaj: primul, dirijat de contraamiralul Gaunt, din amiralitatea britanică, și celălalt condus de Franz von Papen, care în 1932 devenea cancelarul Reich-ului.
Von Papen primea în special informații de la irlandezii și hindușii stabiliți în America. Aceștia sperau că o victorie a Germaniei le va aduce independența țărilor lor.
Agenții lui von Papen se ocupau și cu aruncarea în aer a podurilor ce legau Canada de Statele Unite peste care treceau transporturile de arme destinate aliaților. Aceiași agenți au scufundat și câteva vase. Pentru aceasta, instalau mașini infernale în navele aflate în construcție. De asemenea, au reușit să infesteze cu microbi mulți cai destinați armatei engleze.
Dacă spionajul german își recruta agenții dintre supușii Majestății Sale, serviciile secrete engleze își găseau colaboratorii în supușii austrieci – cehi, slovaci și croați.
Acoperire
Pentru acoperire, germanii au întemeiat firma „Amercan Import and Export Company”. Firma era condusă de un atașat economic al ambasadei germane, doctorul Albert.
Căpitanul Voska spunea că el reușise să-și plaseze în societate pe fiica sa, care, seara, înainte de expedierea curierului, putea lua cunoștință de mesajele transmise, pe care le copia și le fotografia.
Iată ce scria căpitanul Voska: „În vara anului 1915, fiica mea m-a informat că societatea a trimis în Europa un colet foarte important, prin intermediul unui ziarist american, Archibald, reprezentat al lui „United Press”, pe fronturile europene. Fiică-mea a putut să ia cunoștință de conținutul acestui pachet, și a observat astfel că el ascundea, între altele, un dosar foarte important asupra transporturilor de alimente din Statele Unite în Germania, prin Suedia.
În plus, mai existau documente care expuneau în mod amănunțit activitatea clandestină a atașatului von Papen, precum și un plan precis de acte de sabotaj, pe care acesta le proiecta. La dosar era anexată și o scrisoare a lui von Papen către soția sa, din care extrag aci câteva pasaje:
„Nu încetez de a repeta acestor imbecili yankei că ei trebuie să se mulțumească să admire eroismul nostru. Congresul din Washington și guvernul american fac tot ceea ce doresc ambasadorii Germaniei și Austriei, fără să știe că se supun de fapt ordinelor noastre”.
Coletul
Acest colet era însoțit de un baston gol, în interiorul căruia era ascuns un plan al fortificațiilor americane, instalate de-a lungul coastelor. Planul fusese ridicat de un agent austriac.
Cu toate sforțările noastre, n-am reușit să-l împiedicăm pe Archibald să ia acel colet prețios. Ziaristul american s-a îmbarcat pe pachebotul olandez „New Amsterdam”. La prima escală în Anglia, vasul a fost înconjurat de soldații britanici, iar emisarul lui von Papen a fost arestat imediat. Trei zile englezii au răscolit vasul fără să descopere coletul. A patra zi, ambasadorul olandez a protestat pentru violarea neutralității, iar cel american împotriva arestării unui cetățean al SUA.
În disperare de cauză, generalul Hall, șeful spionajului britanic, i-a trimis o telegramă lui Gaunt: „Nu s-a găsit nimic. Victor s-a înșelat”.
Victor era pseudonimul meu. Imediat, Washingtonul răspunde: „O eroare este imposibilă”.
A cincea zi, în sfârșit, oamenii amiralului Hall forțează casa de fier a vasului și găsesc în interiorul ei pachetul compromițător. Toate ziarele reproduc conținutul documentului, fapt ce stârnește o emoție imensă în America.
Începând din acel moment, până și ziarele germanofile din noul continent publică manșete de felul acesta: „Expulzați pe von Papen”. Și, într-adevăr, după o vreme, viitorul cancelar al Reichului a fost expulzat din SUA, în compania baronului Dumba, ambasadorul Austriei și a lui Boyet, atașatul militar german”.
Franz von Papean, născut în 1879 și mort în 1969, a fost cancelar al Germaniei în 1932, iar în 1933-1934 a fost vicecancelar în primul guvern al lui Adolf Hitler.
