Exclusiv. Gheorghiu-Dej face afaceri pe picior mare din închisoarea Doftana. Scrisoarea olografă din arhiva PCR în articol

 

În 1933, ca urmare a rolului jucat în organizarea grevei de la Atelierele Griviţa din capitală, Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost arestat şi, în acelaşi an, condamnat la închisoare, fiind deţinut, la început, la închisoarea Doftana.

În 1936 a fost ales membru al C.C. al P.C.R., devenind liderul facţiunii din închisori a partidului (termenul face distincţia dintre comuniştii încarceraţi în ţară şi cei aflaţi în exil în Uniunea Sovietică – „facţiunea moscovită”).

În arhiva CC al PCR am descoperit scrisoarea pe care cel care își luase supranumele de Dej i-o adresa unui comerciant din Ploiești, în septembrie 1938 din închisoarea Doftana, pe care îl invita să-l viziteze la locul de detenție pentru a negocia prețul.

 

În timpul războiului şi al dictaturii militare a generalului Ion Antonescu a fost transferat în lagărul de la TârguJiu, unde va împărţi aceeaşi celulă cu Nicolae Ceauşescu şi va deveni mentorul politic al lui.

În august 1944 a evadat din închisoare.

De numele lui se leagă principalele evenimente politice care au transformat România în Republica Populară Română, înlocuind regimul democratic cu unul totalitar şi marcând profund istoria naţională.

Gheorghe Gheorghiu-Dej se identifica cu partidul pe care îl conducea şi era cel mai mare beneficiar al propulsării acestuia de către U.R.S.S. la conducerea societăţii româneşti.

Urmând modelul stalinist, Gheorghiu-Dej, ghidat de Uniunea Sovietică, a transformat Partidul Comunist Român dintr-un partid aflat la periferia vieţii politice româneşti, în ilegalitate, în principala forţă politică din stat, devenită ulterior partidul unic din România, în urma abdicării regelui Mihai şi a distrugerii sistemului pluripartit.

Comunizarea României

El a coordonat comunizarea României prin teroare şi manipulare, conform directivelor sovietice, urmate obedient de către conducerea P.C.R.

Astfel, s-a înfăptuit naţionalizarea principalelor întreprinderi industriale, miniere, bancare, de asigurări şi de transport (11 iunie 1948); s-a instituit planificarea centralizată a economiei (1 iulie 1948); s-a reorganizat învăţământul după model sovietic (3 august 1948); au fost create staţiunile de maşini şi tractoare în agricultură – S.M.T. (7 octombrie 1948); au fost expropriate moşiile de până la 50 de hectare rămase în urma reformei agrare din 23 martie 1945 (2 martie 1949); s-a hotărât începerea colectivizării agriculturii (3-5 martie 1949); s-au înfiinţat Securitatea (30 august 1948), Miliţia (23 ianuarie 1949) şi Trupele de Securitate (17 februarie 1949); s-a declanşat o represiune fără precedent (arestări, internări şi condamnări politice, organizarea unui sistem penitenciar de tip GULAG: „fenomenul Piteşti”, Canalul Dunăre-Marea Neagră); a fost naţionalizată o mare parte a fondului de locuinţe (20 aprilie 1950); prin noul Cod al Muncii s-a introdus munca forţată (30 mai 1950); s-a realizat o nouă împărţire administrativ-teritorială a ţării în regiuni şi raioane (23 iulie 1950); Partidul Muncitoresc Român a fost epurat, fiind excluşi peste 192.000 de membri (noiembrie 1948-mai 1950); au fost adoptate două Constituţii ale R.P.R. după model sovietic (1948 şi 1952) etc.

Politica externă

În ceea ce priveşte politica externă a României din acea perioadă, Gheorghe Gheorghiu-Dej a acceptat subordonarea totală faţă de interesele Uniunii Sovietice, cel puţin până în primii ani ai deceniului al şaptelea.

Astfel, România a refuzat Planul Marshall, iar P.C.R. a participat la punerea bazelor Biroului Informativ al Partidelor Comuniste şi Muncitoreşti (Cominform), în septembrie 1947. În 1949 România a

devenit membru fondator al Consiliului de Ajutor Economic Reciproc (C.A.E.R.), iar în 1955 al Tratatului de la Varşovia, organizaţie militară rivală a lumii occidentale.

Foto: Dimitrie Ganef și Gheorghiu-Dej la Doftana în ianuarie 1939

Sursa: ARHIVELE NAŢIONALE,  COLECŢIA „GHEORGHE GHEORGHIU-DEJ”