Alcătuit dintr-o basilică – un lung edificiu destinat negoțului și justiției – și dintr-un odeon, acest complex era dotat cu coloane și cu un înveliș de marmură de o calitate demnă de cele mai strălucite edificii ale lumii romane, scrie Le Figaro.
Totuși, clădirile datează din timpul domniei lui Irod cel Mare (37 – 4 î.Hr.), o epocă în care Iudeea nu era încă provincie imperială, dar se afla sub puternica influență a Romei, aflate la peste 2.000 de kilometri distanță, după cum o demonstrează cu tărie aceste vestigii.
Lungă de 115 metri, lată de 34, basilica a fost înălțată la câteva sute de metri de mare, spre centrul istoric al cetății antice, într-o poziție privilegiată dovedind „romanizarea” Ashkelonului.
Datarea în epoca irodiană a putut fi confirmată de săpăturile încheiate în urmă cu doi ani sub direcția Autorității Antichității din Israel.
Acestea au scos de pildă la lumină, din straturile fundației acestui ansamblu, numeroase monezi bătute cu efigia lui Irod.
Flancată de două galerii laterale, „galeria centrală era înconjurată de rânduri de coloane și capiteluri din marmură, care se ridicau la o înălțime estimată de 13 metri și susțineau acoperișul clădirii”, au arătat într-un comunicat arheologii israelieni.
Au fost descoperite mari cantități de vestigii de marmură – aproape 200 în total – în special capiteluri și trunchiuri de coloane.
Dărâmat de un cutremur de pământ din anul 363, situl a putut fi cercetat parțial în anii 1920, cu prilejul unor săpături realizate sub mandat britanic de către arheologii de la Palestine Exploration Fund.
Conduse de John Garstang, săpăturile au scos la lumină mai multe statui, dintre care cele mai frumoase le întruchipau pe zeița Victoriei, Nike, și pe zeița greacă a Norocului, Tyche.
DCIM100GOPROGOPR1062.JPG
Acest prim șantier a fost acoperit la sfârșitul primelor săpături, acum aproape un secol.
„Garstang a calculat de atunci dimensiunile edificiului”, a precizat pentru Jerusalem Post unul dintre co-directorii săpăturilor, Rachel Bar Nathan. „El a sugerat și că basilica data din epoca regelui Irod cel Mare, de vreme ce istoricul Flavius Iosif relatează că regele a construit o sală cu colonade și alte structuri din cetate.”
O ipoteză confirmată de săpăturile recente.
Însă, concepută după un model tipic roman, basilica actuală nu este opera doar a lui Irod, explică arheologul israelian:
„Elementele cele mai grandioase, marmura, coloanele, au fost construite mai târziu, către secolele al II-lea și al III-lea ale erei noastre, în epoca împăratului Septimiu Sever.”
Irod cel Mare a fost un foarte apropiat al Romei, căreia îi datorează și tronul. Educat în cultura elenistică și latină, războinic abil dar și mare edificator, regele Iudeii a început un amplu program de construcții, folosind tehnologiile romane cele mai moderne ale epocii.
