Bătălia navală de la Trafalgar de pe 21 octombrie 1805, din zona coastelor maritime ale regiunii de sud-vest a Spaniei, a marcat un punct de cotitură al războaielor napoleoniene.
Flota regală a Marii Britanii, compusă din 27 de nave de linie, sub comanda viceamiralului Horatio Nelson, a spulberat flota comună franco-spaniolă, alcătuită din 33 de nave de război, sub comanda viceamiralului Pierre-Charles de Villeneuve. Nouăsprezece din cele 33 de nave ale flotei spaniole au fost capturate.
Flota britanică nu a pierdut niciun vas. Nelson a fost împuşcat în timp ce păşea pe puntea navei sale Victory. A fost recunoscut cu uşurinţă de pe navele franceze, purtând uniforma sa completă şi medaliile.
Bărălia a fost hotărâtă de geniul viceamiralului Nelson, care, spre deosebire de alte confruntări, a aşezat navele pe două linii de luptă, iar cele mari erau dispuse în fruntea coloanelor.
S-a bazat, deopotrivă, pe buna pregătire şi disciplină a membrilor echipajului. Tactica sa a vizat ruperea liniei aliate franco-spaniole şi expunerea zonei de centru şi spate a inamicului, ducând confruntarea astfel încât flota britanică să acţioneze ca o forţă decimătoare, potrivit www.history.com.
Zdrobirea flotei franco-spaniole a pus capăt planurilor lui Napoleon de a invada Marea Britanie.
Odată înlăturată ameninţarea invaziei, trupele britanice au putut fi trimise pe fronturile de luptă de pe continent, ceea ce avea să ducă, în final, la prăbuşirea lui Napoleon, în bătălia de la Waterloo (18 iunie 1815).
Victoria de la Trafalgar a cimentat imaginea unei puteri maritime britanice invincibile, care a dăinuit timp de un secol şi l-a consacrat pe viceamiralul Nelson drept un simbol al invincibilităţii, conform www.history.com.
Viața lui Nelson
Horatio Nelson s-a născut la 29 septembrie 1758. A urmat cursurile Şcolii din Norwich, Downham şi apoi pe ale celei din North Walsam.
