James Howell Howard s-a născut pe 13 aprilie 1913, într-o familie americană din orașul chinez Canton. Aici și-a petrecut primii 14 ani de viață, după care familia s-a întors în Statele Unite.
Toată lumea era convinsă că tânărul Jimmy îi va călca pe urme tatălui său, alegând cariera medicală. Însă acesta era în căutarea unei ocupații mai trepidante, așa că a ales să se facă pilot de aviație în marina americană.
A început pregătirea la baza navală de la Pensacola în 1938 și a obținut brevetul un an mai târziu. La scurt timp, a fost repartizat pe portavionul USS Enterprise (supranumit Big E) din Pearl Harbor.
A devenit rapid unul dintre cei mai buni piloți din US Navy și i s-a oferit o funcție de comandă, însă James a refuzat, spunându-le superiorilor că el considera marina ca pe o aventură și nimic mai mult.
În acel moment, Al II-lea Război Mondial făcea ravagii pe toată suprafața Pământului. Howard a ales o nouă provocare: a demisionat din marină și a intrat voluntar în grupul de piloți de elită americani Flying Tigers care trebuia să apere China de atacurile japoneze.
A luat parte la 56 de misiuni, doborând 6 avioane japoneze.
Performanțele sale l-au propulsat până în postul de comandă al escadronului, însă neastâmpăratul Howard mereu în căutare de ceva nou, a demisionat în iulie 1942 și s-a întors în Statele Unite, unde a intrat în US Air Corps. Adevărata aventură, după care alergase în toți acești ani, era pe punctul să înceapă.
A fost înaintat la gradul de maior și instalat la comanda escadronului 365, în Anglia. Maiorul Howard a participat la mai mult misiuni de escortare spre sfârșitul anului 1943, însă evenimentul petrecut pe 11 ianuarie 1944 este cel care l-a transformat într-un erou fără pereche în istoria aviației.
Ziua cea mare
În acea zi, bombardierele grele americane B-17G (supranumite „Fortărețele zburătoare”) din Grupul 401 Bombardament se reîntorceau dintr-o misiune când au fost atacate de un număr mare de avioane de vânătoare germane. Situația se anunța dramatică pentru echipajele de pe B-17, când deodată pe cer a apărut un punct. Un avion P-51 Mustang. Unul singur, care s-a repezit drept în mijlocul stolului de avioane germane.
Era James Howard!
Timp de o jumătate de oră, el s-a luptat cu 30 de aparate Luftwaffe, mult în spațiul aerian inamic, distrugând cel puțin șase dintre ele și salvând bombardierele. Oamenilor din echipajele acestora pur și simplu nu le venea să creadă că cineva poate fi atât de temerar încât să se angajeze într-o luptă de 30 contra 1.
Robert Travis, comandantul escadrilei de bombardiere, a declarat: „A fost cea mai mare demonstrație de curaj și determinare pe care am văzut-o vreodată. Era un singur american împotriva a ceea ce părea să fie toată Luftwafe. Era peste tot, lateral, în față și în spate. Nu există o recompensă suficient de mare pentru acest băiat!”
După o lună Howard a fost avansat locotenent colonel și, în iunie 1944, a primit Medalia de Onoare, devenind astfel singurul pilot din teatrul de luptă european care a primit cea mai înaltă distincție militară americană.
