Poliomielita devenise spaima familiilor din clasa mijlocie, iar prin distanța socială încercau s-o țină departe de copii lor.
Pentru orașul Texan San Angelo de pe râul Concho, la jumătatea distanței dintre Lubbock și San Antonio, primăvara anului 1949 a adus boală, incertitudine și, mai ales, frică.
O mulțime de morți și o creștere a numărului pacienților incapabili să respire au determinat aprovizioanrea pe calea aerului cu echipamente medicale de către militari.
Orașele practică distanța socială extremă
Temători de răspândirea virusului contagios, orașul a închis bazinele de înot, cinematografele, școlile și bisericile, forțând preoții să ajungă la credincioșii lor doar prin emisiuni radio.
Unii șoferi care au fost nevoiți să se oprească pentru alimentare în San Angelo nu își umflau anvelopele, temându-se că vor aduce acasă aer care conținea virusul.
Unul dintre cei mai buni medici din oraș își diagnosticaa pacienții pe baza „impresiei sale clinice” de la distanță, de frică să nu se infectat, scrie Gareth Williams în „Fear: The Story of Polio”.
Asemenea scene se puteau vedea în toată țara, în special pe litoralul estic și Midwest.
Vârful epidemiei a fost atins în 1952, când s-au raportat peste 58 de mii de decese.
Boala a afectat mii de oameni de-a lungul deceniilor, ducând la instaurarea panicii și a situațiilor de carantină prelungite. După 1952, boala a omorât aproximativ 6000 de oameni și a lăsat mult mulți paralizați.
Odată contactat, virusul nu avea leac, însă, în 1950, Dr. Jonas Salk a inventat vaccinul împotriva poliomielitei.
Mulțumită acestei invenții și altor vaccinuri eficiente, America nu a mai înregistrat cazuri de poliomielită din 1979.
Celebrități afectate de virusul polio
Mia Farrow, care a trăit într-un plămân de fier în copilarie, a adoptat un copil suferind de poliomielită.
Regizorul Francis Ford Coppola se uita la filme în copilărie, fiind țintuit la pat de poliomielită.l
Printre oamenii celebri care au suferit de această boală s-a numărat preşedintele SUA, Franklin Delano Roosevelt, diagnosticat pe când avea 39 de ani. Poliomielita i-a devastat trupul şi l-a ţintuit într-un scaun cu rotile.
Foto: În anii 1940 – 1950, persoanele cu afectare post-poliomielită au fost imobilizate in interiorul „plămanilor de fier” – cilindrii mari de metal care au functionat ca o pereche de burdufuri reglementând respirația lor si menținându-i în viață.
