Corabia, numită Erasmus (după numele sfântului patron al marinarilor), nu are la bord decât câțiva oameni înfometați sub comanda unui căpitan englez de 42 de ani, William Adams.
Este tot ce mai rămăsese dintr-o escadră de cinci corăbii care a ocolit America prin Strâmtoarea Magellan și a traversat Oceanul Pacific.
Japonia avea în acea vreme relații privilegiate cu neguțătorii și misionarii portughezi, după ce o corabie portugheză acostase în 1542. Ulterior, aici vin și misionarii iezuiți portughezi.
Olandezii, de confesiune calvină (protestantă), tocmai ieșiseră dintr-un lung și greu război cu spaniolii, și nutreau pentru toți catolicii o ură viscerală. Deci și pentru portughezi, care erau supușii regelui Spaniei.
Ura era reciprocă. În fața autorităților japoneze, se ponegresc unii pe alții.
Trecând peste ostilitatea iezuiților portughezi locali, William Adams este primit de stăpânul arhipelagului, Ieyasu Tokugawa. Construiește pentru acesta două corăbii după tehnicile europene.
Shogunul este atât de încântat de cunoștințele și serviciile lui Adams încât îi interzice să se mai întoarcă acasă la familia lui.
Până la moartea sa, în 1619, la Firando, marinarul englez va trăi ca un mare senior la curte, bucurându-se de cele mai înalte onoruri, în calitate de samurai, inițiindu-l pe shogun în diverse discipline științifice, precum geometria sau matematicile.
În 1609, două corăbii olandeze aparținând Companiei Orientale a Indiilor (VOC) acostează în Japonia. Grație protecției asigurate de William Adams, căpitanii acestora primesc dreptul de a reveni o dată la fiecare doi ani, la fel ca rivalii portughezi.
