Habibullah Khan a preluat puterea de la tatăl său Abd-ar-Rahman în 1901. A devenit emirul Afganistanului și a început o epocă de reformare și modernizare a țării prin introducerea electricității, revitalizarea industriei și îmbunătățirea sistemului public de sănătate.
Vecinii săi însă nu îi dădeau pace. Rusia pe de-o parte și Marea Britanie prin intermediul Indiei pe de alta reprezentau o amenințare pentru integritatea teritorială a statului.
Afganii veneau după două războaie cu forțele anglo-indiene (1838-1842 si 1878-1879) și erau convinși că este un conflict fundamental și necesar pentru apărarea musulmanilor de agresiunile creștinilor.
Chiar dacă britanicii și rușii au recunoscut integritatea teritorială a Afganistanului prin acordul parafat în 1907, emirul se temea pentru viitorul țării sale. El era conștient că statul său este mult prea slab la nivel extern, politica sa externă fiind determinată de interesele britanice din regiune.
Pe de altă parte era conștient și că modernizarea statului este posibilă doar cu finanțare externă, astfel că în momentul izbucnirii Primului Război Mondial, Habibullah a decis ca Afganistanul să rămână neutru.
În ciuda presiunilor Turciei și a altor lideri musulamni, el a dus o politică antirăzboi.
În rândul populației s-a extins extremismul, în special printre cei antibritanici, care au văzut Primul Război Mondial ca pe un război sfânt în care Habibullah ar fi putut profita de slăbiciunea Rusiei prin unificarea popoarelor musulmane din centrul Asiei și eliberarea lor din mâinile creștinilor, notează History.com.
Curentul antiemir a început să prindă tot mai multă putere, iar la 20 februarie 1919, Habibullah a fost asasinat în timp ce se afla la o partidă de vânătoare. Fiindcă nu nominalizase un succesor, puterea a fost preluată de fratele său Nasrullah Khan.
Acesta a fost obligat să abdice la doar șase zile de la preluare puterii, nobilimea afgană favorizându-l pe al treilea fiu al lui Habibullah, Amanullah Khan. Acesta promisese că va extrage Afganistanul în totalitate de sub influența britanică.
În mai 1919, afganii au declarat război Marii Britanii, cunoscut drept al treilea război afgan. Momentul era prielnic, fiindcă britanicii erau preocupați de mișcările de independență din interiorul Indiei.
Tratatul de pace a fost negociat în august 1919 la Rawalpindi (astăzi Pakistan), iar britanicii au recunoscut oficial Afganistanul ca stat suveran și independent.
