Emanciparea femeilor din România, misiunea asumată de Calypso Botez. Lupta pentru drepturi egale
Una dintre primele absolvente ale Facultății de Litere și Filozofie a Universității din Moldova a fost Calypso Botez (Tufescu), născută în 1880 în Bacău.
După încheierea studiilor, ea a activat ca profesoară suplinitoare în Botoșani și Tulcea, apoi a devenit directoare a Școlii Secundare de Fete din Galați. Ulterior, Calypso Botez a predat filozofie la Liceul de fete “Carmen Sylva” din București.
În timpul Primului Război Mondial, Calypso Botez (Tufescu), căsătorită cu magistratul Corneliu V. Botez, a fost numită președintă a Crucii Roșii din Galați, iar în 1917 a sprijinit înființarea Asociației pentru emanciparea Civilă și Politică a Femeilor Române, împreună cu Ella Negruzzi, Elena Meissner și Maria Băiulescu. Soțul ei a fost un mare susținător al drepturilor femeilor, iar Calypso Botez a devenit, de asemenea, o figură importantă în promovarea drepturilor feminine în România. Aceasta a publicat numeroase articole în diverse reviste, printre care Convorbiri Literare sau Revista pentru Ştiinţă şi Reformă Socială, axate pe tema emancipării femeilor. Ea a pledat în timp pentru diverse drepturi ale femeilor, cum ar fi dreptul la vot sau creşterea rolului economic şi social al acestora, dar și pentru emanciparea intelectuală şi politică.
În 1929, Calypso a întemeiat o școală de instruire politică
Obiectivul principal al școlii consta în pregătirea femeilor pentru a deveni membre cu drepturi depline în partidele politice, dominate de bărbați. Această inițiativă a fost considerată revoluționară pentru acea perioadă și a contribuit la emanciparea femeilor în societatea românească.
Dorea și desființarea bordelurilor din România
„Prin această desfiinţare, societatea românească intră pe calea marilor civilizaţii, ştergând urma ultimei degradări care se aduce fiinţei umane în persoana femeii. Situaţia inferioară a femeilor a atras decăderea naţiunilor. Nu uitaţi pe turci şi pe toate popoarele orientale. Popoarele marelui occident, cele mai multe, au desfiinţat pe rând şi de multă vreme acest ultraj perpetuu adus femeii.
Aceasta instituţie, despre a cărei primitivitate e de prisos să mai amintim, dar pe care statul român pare-se că o consideră ca pe o organizaţie de stat, supusă chiar la taxe legale, este o născocire odioasă, care aduce rezultate tocmai contrarii celor ce se cred şi se aşteaptă de la ea. Departe de a feri populaţia de contaminare, constatări zilnice dovedesc că, din contră, o contaminează. Cercetaţi soldaţii noştri sub raportul sănătăţii şi, prin ei, cercetaţi sănătatea satelor sub raportul boalelor sociale. În imensă majoritate, ei sunt victimele acestor case de toleranţă.
Să mai adăugăm pe toţi minorii şcolari sau neşcolari a căror imaginaţie este ţintuită cu o putere demonică de culorile specifice şi de atmosfera tot atât de specifică a acestor localuri care constituie pentru simţurile lor o aţâţare necurmată. Aceste organizaţii sunt un atentat la persoana persoanei. Prostituatele acestea care sunt în genere minore, inculte — cele mai multe nu ştiu nici citi, nici scrie — şi fără nici o experienţă, deci uşor ademenite, cele mai multe aduse acolo prin fraudă, pentru a fi speculate în mod odios de proxeneţi şi proxenete din mâna cărora nu mai scapă decât nebune sau ofticoase, pentru a muri într-un spital
Mi se obiectează, în genere, că aceste case răspund nevoilor omeneşti. Ale cui? Şi cu ce drept anumiţi oameni pot închide, între ziduri, tot oameni pentru ca astfel sechestraţi să le satisfacă trebuinţe oarbe? Graţie acestor organizaţii, comerţul de carne vie este azi o îndeletnicire extrem de productivă şi bande întregi de bărbaţi trăiesc, cheltuind aur din belşug numai din ademenire şi furt de fete tinere pentru a le procura acestor groaznice instituţii apărate de stat. Şi e bine să se ştie că, din cercetările ce face Liga Naţiunilor, reiese că România dă cel mai mare procent de proxeneţi şi de fete vândute pentru casele de toleranţă.
Desfiinţarea acestor case, deci, va face să înceteze şi acest comerţ al durerii şi ruşinii umane. Căci negustorii în specie nu vor mai avea unde să-şi plaseze marfa astfel procurată şi va dispărea şi cea mai dezgustătoare şi periculoasă cohortă de traficanţi și proxeneţi.
Cunoaştem nenumărate cazuri în care bărbaţi şi femei, dar mai ales bărbaţi, câştigă zeci de mii de lei pe lună sau pe săptămână din specularea trupului nefericitelor inconştiente care au încăput pe mâna acestor fiare, fără ca poliţia să poată servi la ceva”.
