Realitatea este că deja Estonia, Letonia, Lituania şi Georgia îşi declaraseră independenţa faţă de Uniune, iar la 12 iunie 1990, la fel a făcut şi Rusia.
Tratatul amintit urma să fie semnat la 20 august 1991 de către Rusia, Kazahstan şi Uzbekistan.
Drept urmare, la iniţiativa şefului KGB, Vladimir Krucikov, o serie de figuri importante ale puterii sovietice, printre care ministrul Apărării, ministrul de Interne, secretarul PCUS au făcut presiuni pentru a-l convinge pe Mihail Gorbaciov să declare stare de urgenţă şi să „restaureze ordinea”.
Totuşi, la 4 august 1991, Gorbaciov a plecat în concediu, în Crimeea.
La 17 august, PCUS l-a somat ori să declare stare de urgenţă, ori să demisioneze.
Acesta a refuzat ambele variante, astfel încât, peste două zile, la 19 august 1991, conservatorii reuniţi în ceea ce ei au numit Comitetul de Stat de Urgenţă au încercat să preia puterea la Moscova.
Puciştii au anunţat că preşedintele Gorbaciov urma să demisioneze din cauza stării de sănătate, acesta fiind, de fapt, arestat în Crimeea.
Vicepreşedintele URSS, Ghennadi Ianaev, a fost numit preşedinte interimar.
Împreună cu alţi lideri ai loviturii de stat, acesta s-a lansat în atacuri dure pe posturile radio şi TV faţă de întreaga politică promovată de Mihail Gorbaciov.
Spre surpriza lor, însă, la Moscova şi Sankt Petersburg populaţia a ieşit în stradă, având loc manifestaţii de amploare împotriva noii conduceri.
La vârful armatei şi chiar al aparatului de securitate, nu exista o poziţie comună faţă de legitimitatea noii puteri, ceea ce a făcut ca forţele de ordine să nu intervină pentru reprimarea demonstranţilor, deşi fuseseră scoase pe străzi câteva tancuri.
Boris Elţîn
Un rol esenţial în răsturnarea loviturii de stat a avut Boris Elţîn, preşedintele Republicii Sovietice Federative Socialiste Ruse.
Acesta a devenit liderul mişcării de protest, la început din sediul parlamentului, apoi în stradă, condamnând cu vehemenţă evenimentele din 19 august.
Discursul său, urcat pe unul din tancuri aduse în faţa manifestanţilor, a făcut înconjurul lumii şi s-a dovedit mult mai convingător decât apariţia publică a lui Ianaev.
La 21 august, majoritatea trupelor, atât militare cât şi de securitate, au trecut de partea manifestanţilor, iar Mihail Gorbaciov s-a reîntors la Moscova, sub protecţia forţelor credincioase ale lui Elţîn.
El a demisionat din funcţia de Secretar General al PCUS, partid interzis, între timp, în Rusia, rămânând Preşedintele al URSS până la 25 decembrie 1991.
Evenimentele amintite au fost reprezentate pe marile ecrane în pelicula „Elţîn: trei zile din august”, regizată de Alexandr Mokhov. Filmul a fost lansat la 16 septembrie 2011.
Sursa: Agerpres
