Dușmănit de Carol al II-lea și de comuniști, marele erou moare ca un câine la marginea drumului

 

Unul dintre cei mai mari eroi naționali, generalul Livius Teiușanu, invalid de război, primul atașat militar al României la Washington, a murit în sărăcie la 5 februarie 1963, ca un câine, pe marginea drumului, spunea col. ( r.) Victor Epure, președintele Asociației Cultul Eroilor „Regina Maria” - Filiala Olt cu prilejul slujbei de pomenire din februarie de la Drăgănești-Olt.

Nu mai are familie, nu mai are urmași. A fost căsătorit cu o americancă, Anna Adele Humpfrey (1895–1925) cu care a avut o singură fiică, Cavada Humpfrey Teiușanu Kilty, născută  în 17 iunie 1919 și decedată pe 19 iulie 2007 la Londra, mai amintea col. ( r.) Victor Epure.

Livius Teiușanu s-a prăpădit în localitatea natală chiar sub umbra unui stejar secular ce a fost declarat, „Monument în cinstea eroilor martiri din toate timpurile”.

Pe generalul Teiușanu nu l-au avut la inimă nici regele Carol al II-lea, căruia îi critica excesele, dar nici comuniștii pe care îi acuza, cu argumente, pentru distrugerea valorilor naționale, a intelectualilor și mai ales pentru faptul că nu a acceptat niciodată implicarea rușilor în schimbarea politică a României.

Livius Teiușanu s-a născut, în familia unui preot bogat la 1 septembrie 1888, în Drăgănești-Olt și a murit pe 5 februarie 1963, tot acolo. A fost primul atașat militar al României în Statele Unite ale Americii (1918-1920).

Militar de carieră, a participat la campania din Bulgaria în 1913, iar în 1916 a fost grav rănit, pierzându-și brațul drept. Deși era reformat și încă nerefăcut complet, în 1917 a cerut să i se permită revenirea pe front.

A fost însă trimis profesor la Şcoala Militară, fiind înaintat în gradul de căpitan și apoi maior.

În acest an o prezenta elevilor-ofițeri pe Ecaterina Teodoroiu, alături de care luptase în Oltenia, numind-o cu predestinare Ioana D’Arc a României.

În perioada ianuarie 1918-octombrie 1920 a îndeplinit  funcția de atașat militar în Statele Unite ale Americii, unde s-a căsătorit cu Anna Adele Humpfrey (1895–1925), având o fiică, Cavada Humpfrey-Teiușanu (1919-2007). A contribuit la repatrierea a zeci de mii de prizonieri de război români și a participat la numeroase acțiuni de popularizare a României ori de comemorare a eroilor de război în SUA, aflăm Arhivele Diplomatice ale MAE.

În 1921 a fost trecut în rezervă, cu gradul de locotenent-colonel, fiind înaintat onorific la gradul de general de divizie în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Parteneri