După război, papagalița Laura, care striga „Heil Hitler!”, a isterizat Germania

 

La începutul anului 1949, grădina zoologică Hellabrunn din München a plătit 120 de mărci pentru achiziționarea unui papagal de la un negustor din Hamburg.

Era vorba vorba de o femelă de 15 ani, albă, originară din America de Sud. Papagalița se numea Laura, iar suma plătită era una considerabilă pentru acele vremuri de criză de după război.

Însă conducerea grădinii zoologice s-a gândit că investiția este una rentabilă, sperând că Laura va deveni o atracție, mai ales pentru copii. Cu atât mai mult cu cât era vorba de un papagal vorbitor.

În prima săptămână petrecută la Zoo, Laura nu a scos însă nici o vorbă, iar personalul grădinii a început să își facă griji.

„Heil Hitler, Joachim!”

În a doua săptămână, însă, lucrurile au luat o întorsătură neașteptată. Îngrijitorul Laurei, Joachim Herzner, a fost prima persoană care a auzit-o vorbind, atunci când i-a adus micul dejun. Papagalița, care stătea cocoțată pe o vergea de lemn, a început să dea din cap în sus și în jos încântată că-l vede și a strigat: „Heil Hitler!”

Cum Joachim a înmărmurit, Laura a strigat din nou: „Heil Hitler!”

Celor de la grădina zoologică nu le-a trebuit mult să realizeze că „Heil Hitler” erau cuvintele favorite ale noii achiziții. Ori de câte ori se apropia cineva de cușca ei, Laura le repeta în gura mare și nu se mai oprea.

Încurcătura conducerii grădinii era uriașă. Nu doar că Germania era încă profund marcată de Hitler și de sentimentul vinovăției pentru atrocitățile comise cu puțin timp în urmă, dar grădina Hellbrunn își făcuse un titlu de glorie de pe urma unui episod petrecut puțin înainte de sfârșitul războiului.

După cum relatează Vintage News, Wehrmachtul luase măsura de a bloca un pod de la intrarea în oraș cu un tramvai răsturnat. Într-un gest de curaj, conducerea grădinii a apelat la unul dintre elefanții săi, pe nume Lelabit, pentru a elibera podul.

Or, acum, afurisita de papagaliță amenința să feștelească cartea de vizită anti-nazistă a stabilimentului.

Programul de denazificare a papagaliței

Vestea despre talentul Laurei s-a răspândit ca fulgerul. Ediția europeană a ziarului militar american Stars and Stripes a publicat un articol de fond dedicat papagalului și neobișnuitei sale pasiuni.

Restul presei din Europa și de peste ocean s-a grăbit să preia subiectul. Laura a devenit faimoasă în lumea întreagă.

Atenția acordată de presă Laurei a făcut ca un puhoi de curioși să vrea să viziteze papagalița fenomen și să o asculte. Oamenii se îmbulzeau în jurul cuștii sale și îi ofereau bunătățuri pentru a o încuraja să strige „Heil Hitler!”

Laura a devenit principala atracție a grădinii zoologice.

Conducerea de la Hellbrunn nu era jenată doar că i se strica blazonul anti-nazist, ci și de posibilele repercusiuni legale. La sfârșitul războiului, Aliații stabiliseră un plan de „denazificare” a Germaniei. Utilizarea simbolurilor naziste se pedepsea cu trei ani de închisoare.

Exista deci riscul ca expunerea în public a Laurei să fie considerată faptă penală. Îngrijitorul Joachim, care prinsese drag de papagaliță, se temea chiar că aceasta ar putea fi ucisă.

Amorul ca panaceu ideologic

Drept urmare, grădina zoologică a decis să fie proactivă și s-a adresat autorităților responsabile cu „denazificarea”. Acestea au recunoscut că atunci când au elaborat legea nu au avut în vedere și o asemenea situație.

Ele au decretat totuși că Laura nu reprezintă un pericol public și că poate fi expusă, cu condiția ca îngrijitorul să încerce să o dezbare de apucăturile naziste.

Joachim Herzner s-a bucurat că o poate păstra pe Laura, dar nu avea nici cea mai mică idee cum ar putea să o „denazifice”.

Prima metodă care i-a trecut prin cap a fost râsul: de câte ori Laura striga „Heil Hitler!”, el izbucnea în râs, sperând că papagalița se va simți ofensată.

În paralel cu râsul, a folosit și argumentul amorului. El îi aducea Laurei în cușcă un mascul mai tânăr, pe nume Max. Cei doi papagali au devenit în scurt timp foarte apropiați, ceea ce a determinat-o pe Laura să-și lărgească vocabularul. Când masculul nu era prin preajmă, ea întreba: „Unde e Max al meu?”. Când acesta apărea, ea se alinta: „Uite-o pe Laura ta!”

Hop și elefănțica Stefi!

Însă, pentru conducerea grădinii zoologice, necazurile nu se apropiau de sfârșit. Într-o duminică, unul dintre copiii care se înghesuiau lângă cușca elefanților a strigat în glumă „Heil Hitler!”. Imediat, elefănțica Stefi și-a ridicat trompa în aer, imitând salutul nazist.

Să juri că era un complot!

După o vreme, altă belea: Laura a dispărut din cușca ei. Conducerea grădinii zoologice a alertat presa că papagalița „nazistă” a fost furată.

Cum Laura devenise o celebritate, răpirea ei a făcut înconjurul lumii.

După câteva săptămâni, însă, ea a reapărut în cușcă, la fel de inexplicabil cum dispăruse.

Nu se știe nici acum dacă Laura a fost furată cu adevărat, sau conducerea grădinii a folosit o stratagemă, cu speranță că fascinația publicului pentru ea va scădea.

Un yankeu verde vine de peste ocean

Dispariția temporară a papagaliței a determinat un ansamblu de dansatoare americane de la Philadephia Latin Casino să pună mână de la mână pentru a achiziționa un înlocuitor pentru Laura. Ele au cumpărat un papagal verde pe nume Schnozzola pe care l-au expediat pe adresa grădinii zoologice din München peste ocean cu un avion al liniilor TWA.

Conducerea Hellbrunn a acceptat încântată cadoul transatlantic. S-a dovedit în scurt timp că Schonozzola era cel puțin la fel de năstrușnic ca Laura. Frazele sale favorite erau „I love my wife, but oh you kid” și „Buy American all the Way!”

Când a reapărut Laura, grădina zoologică au decis – pentru o justă reprezentare idelogică – să-i păstreze pe ambii papagali: unul pro-nazist și altul pro-american.

Parteneri