A trăit în vremea împăratului Aurelian (270-275). Studiază retorică, latină și dreptul în orașul natal. Ajunge ucenicul lui Origen.
Se convertește la creștinism, iar la botez își schimbă numele din Teodor în Grigorie.
Este hirotonit episcop al Neocezareei Pontului, un scaun nou înființat de către Phaedimus, episcop de Amasea.
A luptat împotriva ereziilor din vremea să: sabelianismul și triteismul și a participat la sinodul de la Antiohia din 265, care l-a condamnat pe Pavel de Samosata.
Datorită viețuirii sale, Dumnezeu l-a înzestrat pe Sfântul Grigorie cu darul facerii de minuni, și de aceea a primit și numele de Taumaturgul (făcătorul de minuni).
Părinții capadocieni din sec. IV l-au considerat a fi fondatorul Bisericii creștine din Capadocia.
După ce a fost hirotonit episcop a convertit la creștinism pe toți locuitorii din Neocezareea. Înainte de ridicarea lui în funcția de episcop acolo erau doar 17 creștini.
Îi sunt atribuite următoarele lucrări: Cuvânt de mulțumire către Origen sau Panegiric, Simbolul de credință, Despre nepatimirea și pătimirea lui Dumnezeu, adresată lui Teopomp și Epistolă canonică.
Nu se cunoaște cu exactitate anul în care a murit (270 sau 271), însă, pe patul de moarte a spus: „Slavă lui Dumnezeu că numai 17 creștini am aflat când am venit aici episcop, iar acum, când merg la Domnul, atâția necredincioși rămân, câți credincioși am aflat întâi!“.
Sursa: crestinortodox.ro
