Evenimentul Istoric > Articole online > Istoria secretă > Drama primei femei aviator din România. Spiru Haret a refuzat să-i acorde brevetul
Articole online

Drama primei femei aviator din România. Spiru Haret a refuzat să-i acorde brevetul

Elena Caragiani-Stoienescu a fost prima femeie aviator din România, fiica medicului Alexandru Caragiani și a Zeniei Radovici. În 1913, și-a susținut lucrarea de licență în Științe Juridice, însă fiind îndrăgostită de pilotaj, a început să se intereseze de domeniu.

Brevet primit în Franța

Primul zbor pe care l-a efectuat a fost în 1912, împreună cu profesorul său de echitație, Mircea Zorileanu, posesor al unui brevet de pilotaj eliberat în Franța. Se înscrie în Liga Aeriană, școala de pilotaj condusă de prințul George Valentin Bibescu, fiind singura femeie cursant, lucru care a stârnit indignare.

Lecțiile de pilotaj le-a făcut cu Constantin Fotescu, căpitanul Nicu Capșa și Mircea Zorileanu, pe avioane tip Farman, Wright sau Santos Dumont, care erau speciale pentru a fi folosite în antrenamente. În momentul în care a terminat cursurile, cererile pentru obținerea brevetului de pilot civil i-au fost respinse de Spiru Haret și generalul Crăiniceanu, lucru care a determinat-o să plece în Franța.

Se înscrie la Școala Civilă de Aviație din Mourmelon le Grand, în Champ de Chalon, condusă de Roger Sommer, iar la vârsta de 27 de ani primește Brevetul Internațional de Pilot Aviator nr.1591, eliberat pe 22 ianuarie 1914 de Federația Aeronautică Internațională.

Fiind refuzată în țară, s-a angajat mai întâi ca reporter al unui important cotidian francez, mergând în Caraibe, Mexic sau America de Sud, apoi a devenit corespondent de război pentru un trust de presă mexican.

Reîntoarsă în România

După intrarea României în război, în 1916, Elene Caragiani-Stoienescu a solicitat să participe în calitate de pilot la apărarea țării sau măcar să transport răniții în spitale sau să aprovizioneze spitalele cu medicamente, însă și de această dată nu este primită.

Înscrisă în Crucea Roșie ca infirmieră, participă alături de Maria Ventura la îngrijirea răniților români, într-un spital de campanie din București, iar după retragerea armatelor, organizează împreună cu sora ei, un punct sanitar la casa părintească de la Tecuci.

După încheierea războiului, s-a căsătorit cu avocatul Virgil Stoenescu, împreună cu care s-a stabilit la Paris. A profesat ziaristica în Franța, Mexic, Statele Unite, țări din Africa sau Asia, având parte de evenimente aeriene.

În momentul în care s-a îmbolnăvit de tuberculoză, a decis să se întoarcă în țară, unde își și găsește sfârșitul, fiind înmormântată la cimitirul Bellu, murind la vârsta de doar 41 de ani, pe 29 martie 1929.

Registration

Aici iti poti reseta parola

Abonare la notificari Doriți să primiți notificări atunci când publicăm ceva interesant? NU DA