Dovezi de vânătoare preistorică în deșertul arab
Într-un studiu publicat în revista The Holocene, cercetătorii din cadrul proiectului Endangered Archaeology in the Middle East and North Africa (EAMENA) al Universității din Oxford au folosit imagini din satelit cu sursă deschisă pentru a analiza regiunea din jurul deșertului Nafud de est.
Denumite „zmeie” de către primii piloți de avioane, structurile constau din ziduri joase de piatră care alcătuiesc o incintă de căpătâi și mai multe ziduri de ghidare, uneori lungi de kilometri. Se crede că acestea au fost folosite pentru a ghida vânatul, cum ar fi gazelele, într-o zonă în care puteau fi capturate sau ucise. Există dovezi că aceste structuri ar putea să dateze încă din perioada neolitică 8.000 î.Hr.
Ele se găsesc de obicei în masive sau în terenuri topografic complexe, dar sunt rare sau absente din terenuri în pantă, regiuni muntoase sau în cadrul bazinelor endorheice, deși apar la marginile munților.
Comitatele sunt dificil de observat de la sol, însă apariția imaginilor comerciale prin satelit și a unor platforme precum Google Earth au permis descoperirea recentă a unor noi distribuții.
În timp ce aceste structuri erau deja bine cunoscute din estul Iordaniei și din zonele adiacente din sudul Siriei, aceste ultime rezultate duc distribuția cunoscută cu peste 400 km mai departe spre est, în nordul Arabiei Saudite, iar unele dintre ele au fost identificate pentru prima dată și în sudul Irakului.
Ce demonstrează noi dovezi din deșertul arab?
Dr. Fradley a declarat:
„Structurile pe care le-am găsit prezintă dovezi de proiectare complexă și atentă. Din punct de vedere al dimensiunii, „capetele” zmeilor pot avea o lățime de peste 100 de metri, dar pereții de ghidare (corzile zmeului) pe care credem în prezent că gazelele și alte animale de vânătoare le-ar urma până la capetele zmeului pot fi incredibil de lungi. În unele dintre aceste noi exemple, porțiunea supraviețuitoare de ziduri se desfășoară în linii aproape drepte pe o distanță de peste 4 kilometri, adesea pe o topografie foarte variată. Acest lucru arată un nivel incredibil de abilitate în modul în care au fost proiectate și construite aceste structuri”.
Dovezile sugerează că ar fi trebuit să fie coordonate resurse considerabile pentru a construi, întreține și reconstrui zmeiele de-a lungul generațiilor, combinate cu vânătoarea și returnarea rămășițelor măcelărite în așezări sau tabere pentru a fi conservate în continuare.
Cercetătorii sugerează că scara și forma lor exagerată pot fi o expresie a statutului, identității și teritorialității. Apariția zmeilor în arta rupestră descoperită în Iordania sugerează că aceștia au avut un loc important în sferele simbolice și rituale ale popoarelor neolitice din regiune.
Aceste noi situri sugerează un nivel de legătură necunoscut până acum în întreaga Arabia de Nord la momentul în care au fost construite. Ele ridică întrebări interesante cu privire la cine a construit aceste structuri, pe cine trebuia să hrănească vânatul și cum au reușit oamenii nu doar să supraviețuiască, ci și să investească în aceste structuri monumentale.
În contextul acestei noi conexiuni, distribuția structurilor în formă de stea oferă acum prima dovadă directă a contactului prin deșertul Nafud, mai degrabă decât în jurul acestuia. Acest lucru subliniază importanța pe care au avut-o, în condiții climatice mai favorabile, zonele care acum sunt deșerturi, permițând deplasarea oamenilor și a animalelor sălbatice. Se crede că zmeii au fost construiți în timpul unei perioade climatice mai umede și mai verzi, cunoscută sub numele de perioada umedă a Holocenului (între aproximativ 9000 și 4000 î.Hr.).
Cel mai mare număr de zmeie a fost construit pe platoul Al Labbah din deșertul Nafud, unde absența monumentelor funerare din epoca bronzului ulterior sugerează că trecerea la o perioadă mai uscată a însemnat că unele dintre aceste zone au devenit prea marginale pentru a susține comunitățile care foloseau cândva aceste peisaje, iar speciile de vânat ar putea fi, de asemenea, deplasate de schimbările climatice.
Dacă modelele de construcție a zmeilor de-a lungul timpului și spațiului reprezintă mișcarea ideilor sau a oamenilor, sau chiar direcția acestei mișcări, rămân întrebări la care trebuie să se răspundă.
