Dosarele Cenzurii de la Kremlin. Julio Iglesias, interzis în Rusia pentru neofascism

 

Cenzura a fost una dintre armele folosite des de ambele tabere din timpul Războiului Rece. A bloca mesajul ”inamicului” de dincolo de Cortina de Fier nu era o operațiune simplă, mai ales pentru că propagarea era făcută după o rețetă care de cele mai multe ori se dovedea perfectă. Bolșevicii au fost primii care au rezolvat, temporar, problema, când au interzis orice tip de artă ”împovărată” de mesaje ”burgheze, capitaliste sau decadente”.

Nici americanii nu s-au lăsat mai prejos, primul cenzurat fiind folk-istul Pete Seeger din cauza mesajelor stângiste din piesele sale. La mijlocul anilor ’60, americanii alocau forțe substanțiale pentru a monitoriza fenomenul rock-hippie. În sfârșit, în ultimul deceniu al Războiului, rușii nu mai făceau față avalanșei de produse muzicale și cinematografice din Occident.

Din acea perioadă este și documentul pe care îl prezentăm astăzi.

El a fost descoperit de Alexei Yurchak și cuprins în cartea ”Totul era pentru totdeauna până nu a mai existat” și este un îndrumar emis, pe 10 ianuarie 1985, de conducerea tineretului comunist din URSS. Lista conține artiști din toate stilurile, de la rock la disco și muzică ușoară, fiecare având menționat motivul pentru care nu ar trebui difuzate piesele sale în discoteci.

Aveți reprodus aici documentul original, în limba rusă, dar și lista tradusă de cei de la The Guardian.

Găsim multe formații și stiluri care nu puteau fi ascultate ”oficial” nici în România acelor vremuri, cele mai multe circulând doar ”pe sub mână”. Difuzarea lor în public însemna închiderea discotecii.

În final, să ne amintim o piesă din 1984, acuzată de ”propagandă anti-sovietică”. Pe veteranul latino Julio nu vi-l mai readuc în atenție. De asta se vor ocupa mamele și bunicile voastre, când vor avea o ”pasă” romantică.