Mustafa Kemal Atatürk s-a născut în Salonic, provincie a Imperiului Otoman, în 1881, fiind fiul lui Ali Riza, un om educat, şi al Zübeydei.
Şi-a început educaţia urmând şcolile tradiţionale, apoi după moartea tatălui său în 1888, s-a înscris la Şcoala gimnazială din Salonic.
În 1893, a intrat la Şcoala gimnazială militară, unde profesorul său de matematică i-a dat numele Kemal (perfecţiune) pentru rezultatele excelente obţinute la învăţătură.
Între 1896-1899 a urmat Liceul Militar de la Monastir (astăzi Bitola, Republica Macedonia de Nord), continuându-şi educaţia la Academia Militară din Istanbul.
A absolvit cu gradul de locotenent, în 1902. A urmat şi Colegiul Militar de Război, pe care l-a absolvit în 1905, cu gradul de căpitan.
Între 1905-1907 a servit în Armata a V-a aflată în Damasc şi după 1907 a fost repartizat în cadrul Armatei a 3-a din Monastir.
În 1911, a început să lucreze în cadrul Statului Major Otoman din Istanbul, arată site-ul Academiei Militare turce.
A participat la războiul balcanic cu gradul de maior în 1912 şi în 1913 şi a servit în corpul armatei care a recucerit Edirne de la bulgari.
Între 1913-1915, a fost ataşat militar la Sofia. În 1914 a fost avansat la gradul de locotenent colonel.
Primul Război Mondial
În 1915, în timpul Primului Război Mondial, a luptat în bătălia de la Çanakkale (Dardanele) în calitate de comandant al diviziei 19.
El a oprit cu succes atacurile inamice de la Gelibolu (Gallipoli). A fost numit comandant al Corpurilor Armatei pe frontul de est în 1916 şi a ajuns la gradul de general de brigadă.
El a oprit atacurile ruseşti şi a recucerit provinciile Bingöl şi Muş.
În 1917 a fost numit la comanda Armatei a 7-a ce viza Palestina şi Siria. În acelaşi an l-a însoţit, în Germania, pe prinţul moştenitor Vahideddin. Cu acest prilej, el a făcut observaţii la Cartierul General al Armatei, precum şi pe fronturile de luptă germane.
Mustafa Kemal s-a iubit în secret cu o româncă.
La 15 august 1918, s-a întors la Alep. Pe acest front, a întreprins cu succes bătălii defensive împotriva forţelor britanice.
Armistiţiul de la Mudros semnat la 30 octombrie 1918, a pus capăt ostilităţilor armate din Orientul Mijlociu între Imperiul Otoman şi Aliaţii din Primul Război Mondial.
Proclamaţia de la Amasya
Mustafa Kemal a mers la 19 mai 1919, la Samsun, în calitate de Inspector General al Armatei a 9-a.
În Proclamaţia de la Amasya, publicată la 22 iunie 1919, el a anunţat: „Independenţa ţării va fi asigurată de determinarea şi hotărârea naţiunii” şi a convocat Congresul Sivas.
Congresul Erzurum s-a întrunit în perioada 23 iulie-7 august 1919 şi Congresul Sivas, între 4-11 septembrie 1919, pentru a identifica direcţia mişcării de independenţă.
Odată cu deschiderea Marii Adunări Naţionale a Turciei, la 23 aprilie 1920, s-a făcut un pas semnificativ pe calea fondării Republicii Turce. Mustafa Kemal a fost ales preşedinte al Adunării şi şef al guvernului. Marea Adunare Naţională a Turciei a promulgat legile necesare pentru încheierea cu succes a Războiului de Independenţă şi a asigurat aplicarea corespunzătoare a acestor legi.
Mareșal
Avansarea armatei greceşti, care ocupase Izmirul cu ajutorul forţelor aliate, a fost oprită în prima şi a doua bătălie de la Inönü în 1921, grecii fiind respinşi în forţă.
Armata turcă, condusă de comandantul-şef Mustafa Kemal, a obţinut o victorie în bătălia de pe râul Sakarya. Armata greacă a suferit pierderi grave în această bătălie care a durat 22 de zile. Mustafa Kemal a fost promovat la rangul de Mareşal şi a primit titlul de Gazi (veteran de război) acordat de către Marea Adunare Naţională a Turciei.
Armata turcă a început să contraatace Forţele Aliate la 26 august 1922 pentru a pune capăt în totalitate ocupaţiei inamice.
Armata greacă a fost în mare parte înfrântă în bătălia din 30 august 1922, trupele turceşti intrând în Izmir la 9 septembrie 1922.
În urma semnării armistiţiului de la Mudanya, la 11 octombrie 1922, forţele aliate s-au retras din teritoriile turceşti.
Primul preşedinte
Gestionarea cu succes a Marii Adunări Naţionale a Războiului de Independenţă a accelerat întemeierea noului stat turc.
La 1 noiembrie 1922, califatul şi sultanatul au fost separate şi suveranitatea sultanilor a fost abolită.
Astfel, legăturile administrative cu Imperiul Otoman au fost rupte. La 29 octombrie 1923, regimul republican a fost acceptat şi Mustafa Kemal a fost ales în unanimitate primul preşedinte al noii republici.
La 30 octombrie 1923, primul guvern al Republicii a fost condus de Ismet Inönü. Republica Turcă a început să se dezvolte pe principiile „Suveranitatea aparţine necondiţionat şi fără restricţii naţiunii” şi „Pace acasă, pace în lume”.
Mustafa Kemal Atatürk a fost preşedinte timp de patru mandate consecutive.
În conformitate cu legea numelui de familie, Mustafa Kemal a primit numele de familie Atatürk (Tatăl Turcilor) acordat de către Marea Adunare Naţională la 24 noiembrie 1934.
Reformele
De numele lui Mustafa Kemal, se leagă cele mai importante reforme privind modernizarea statului turc: suprimarea tribunalelor religioase (1924), laicizarea statului, desfiinţarea şcolilor coranice, abolirea poligamiei, suspendarea ordinelor religioase, adaptarea la limba turcă a caracterelor latine, în locul celor arabe, impunerea vestimentaţiei europene, adoptarea dreptului civil occidental, emanciparea femeii turce, folosirea calendarului gregorian şi a sistemului occidental de măsuri şi greutăţi.
În procesul de redresare a economiei Turciei, Mustafa Kemal a naţionalizat societăţile străine şi a fondat o bancă de stat.
A stabilit Ziua Copiilor care se sărbătoreşte la data de 23 aprilie, precum şi Ziua Tineretului şi Sporturilor la 19 mai.
A lansat în 1933, Planul industrial pe cinci ani pentru a atenua impactul Marii Crize şi a accelera dezvoltarea ţării.
Au fost luate măsuri importante în politica externă în aceeaşi perioadă. Iniţiative precum intrarea în Societatea Naţiunilor (1932), semnarea Pactului balcanic (1934), Convenţia de la Montreux privind regimul strâmtorilor turceşti (1936) şi Pactul de la Saadabad (Pactul de neagresiune) din 1937 au contribuit la transformarea Turciei într-un stat activ în regiune şi în lume.
Atatürk a depus un mare efort diplomatic pentru a include provincia Hatay în statul turc, scopul său fiind atins în 1939, după moartea sa.
Mustafa Kemal Atatürk a încetat din viaţă la Palatul Dolmabahçe din Istanbul la 10 noiembrie 1938 iar trupul său a fost depus temporar la Muzeul de Etnografie din Ankara.
La 10 noiembrie 1953, în cadrul unei ceremonii solemne, rămăşiţele sale au fost depuse în cadrul mausoleului (Anitkabir) de la Ankara
