Așa a început Războiul de 100 de Ani.
Ascensiunea pe tronul Franței a lui Filip VI de Valois, după ce ultimul fiu al lui Filip cel Frumos murise fără moștenitori, a provocat un val de contestări.
Abia înscăunat, noul rege încercase să-și consolideze autoritatea șubredă zdrobindu-i la Mont Cassel, în 23 august 1328, pe flamanzii răsculați împotriva sa și conduși de contele de Louis de Nevers.
Mai mult, Filip i-a atras atenția regelui Angliei, Eduard III, că trebuie să-i prezinte omagiile sale, pentru posesiunile din Guyenne și Gascogne. Potrivit legilor feudale, aceste provincii se supuneau tronului Franței, care le încredințase Plantageneților spre folosință.
Din acest moment, situația se deteriorează rapid. Contele de Flandra se plasează de partea regelui Franței. Or, burghezii flamanzi își datorează prosperitatea mai ales lânii engleze pe care o importă în cantități mari și din care fac țesături pe care le vând în toată Europa.
Ca represalii, Eduard III impune Flandrei pe 12 august 1336 un embargou privind exporturile de lânâ engleză. Nemulțumiți, țesătorii flamanzi se răscoală împotriva contelui lor sub comanda unui anume Jacob von Artevelde, un negustor din Gent charismatic și bun orator. El este cel care îi sugerează lui Eduard III să revendice pentru sine coroana Franței.
Filip plusează și el, proclamând pe 24 mai 1337 confiscarea celor două provincii, Guyenne și Gascogne.
Regele Eduard III era împins în război și de Robert III d’Artois. Tatăl acestuia, Filip d’Artois, murise în 1298 în urma rănilor primite în bătălia de la Furnes împotriva flamanzilor, din anul anterior. Apoi murise bunicul său, Robert II d’Artois, în Bătălia pintenilor de aur, din 1302. Dar tânărul Robert se trezise dezmoștenit în beneficiul mătușii sale, Mahaut d’Artois.
Cumnat al lui Filip VI de Valois, cu sora căruia se căsătorise, Robert țese fără încetare intrigi pentru a-și recâștiga drepturile și nu se dă în lături nici de la falsificarea documentelor. Este nevoit să fugă și își găsește refugiul la Londra, la curtea lui Eduard, în vreme ce soția sa, Jeanne de Valois, și fiii săi sunt întemnițați.
Împins de la spate de atâtea intrigi, în data de 7 noiembrie 1337, Eduard III îl provoacă public pe Filip VI, pe care numește „Filip de Valois care își zice rege al Franței”.
Au urmat 116 ani de război, care au prins în vâltoarea lor Franța, Anglia, dar și multe case nobile din întreaga Europă.
