Dogarul care a ajuns Bravul bravilor lui Napoleon este executat pe 7 decembrie

 

Mareşalul Michel Ney, supranumit şi Roşcovanul sau Bravul bravilor, şi-a construit reputaţia unui luptător încercat în contextul războaielor Revoluţiei Franceze şi a războaielor napoleoniene.

S-a născut la 10 ianuarie 1769, la Saarlouis, în Alsacia. A fost iniţiat dogar, meseria tatălui său, dar a abandonat-o în momentul în care a intrat în armată, într-o unitate de husari, în 1787.

A fost unul dintre primii mareşali numiţi de Napoleon. Pe lângă onorurile militare, a primit şi titluri de nobleţe: Duce de Elchingen (6 iunie 1808), Prinţ de Moscova (25 martie 1813) sau pair al Franţei.

După prima abdicare a lui Napoleon Bonaparte şi redobândirea tronului de la Bourboni, a păstrat demnităţile conferite anterior.

După revenirea lui Napoleon la tron (domnia de 100 de zile), mareşalul Ney a trecut din nou de partea acestuia.

Din acest motiv a fost executat la Paris, lângă Grădinile Luxemburgului, la 7 decembrie 1815.

A refuzat să fie legat la ochi şi a primit dreptul de a comanda plutonul de execuţie.

Biografia oficială

Născut pe 10 ianuaria 1769, Michel Ney, duce de Elchingen, prinț de Moscova, a fost un general, mareșal și pair al Franței, care s-a remarcat în mod deosebit timpul războaielor napoleoniene.

Soldat deosebit de curajos, Ney a participat la majoritatea campaniilor napoleoniene, a luptat cu bravură la bătălia de la Waterloo.

Viitorul mareșal și-a început cariera alăturându-se unui escadron de husari, în 1787, după ce a hotărât că viața ca simplu funcționar nu era pentru el.

Avansând lent în ierarhia militară, Ney a participat la Războaiele revoluționare franceze, fiind aghiotant al generalului Lamarche între 1792 – 1794.

Ales căpitan, trece la „Armata Rinului” și își câștigă un oarecare renume datorită caracterului său neînfricat, a carismei și a capacității de antrena oamenii în luptî.

General de brigadă în august 1796 și general de divizie din martie 1799, după capturarea orașului Mannheim, este apoi în „Armata Elveției” a lui Masséna și apoi în cea „a Rinului” a lui Moreau, participând la importanta bătălie de la Hohenlinden, unde joacă un rol decisiv.

Cu Napoleon

Din momentul în care i-a fost prezentat lui Bonaparte, în 1800, Ney și-a legat practic destinul de cel al viitorului Împărat, pe care îl va servi cu loialitate și curaj inegalabil în zeci de bătălii, fiind cel mai de marcă reprezentant al ofițerilor „Armatei Rinului”, care se raliază total regimului, în contrast cu celebrii Moreau și Pichegru.

După o scurtă misiune diplomatică ca ministru plenipotențiar în Republica Helvetică, Ney a revenit în Franța și a fost inclus pe lista inițială a mareșalilor imperiului (1804).

În timpul campaniei din 1805, Ney s-a remarcat ca fiind unul dintre cei mai bravi comandanți militari, câștigând bătălia de la Elchingen și contribuind la victoria de la Ulm.

Apoi, păstrând comanda Corpului VI al Marii Armate, Ney nu a participat la bătălia de la Austerlitz, fiind ocupat cu operațiunile împotriva Arhiducelui Ioan de Austria în cadrul insurecției tiroliene.