Documente despre agresiunea sovietică asupra României din iunie 1940, când doar Turcia s-a arătat dispusă să ne sprijine

 

La 26 iunie 1940, ora 22.00, ministrul de Externe al URSS, V.M. Molotov, a remis o notă lui Gheorghe Davidescu, şeful misiunii diplomatice româneşti la Moscova.

Guvernul român a trimis răspunsul său oficial la Moscova la 28 iunie: ”Guvernul român, pentru a evita gravele urmări pe care le-ar avea recurgerea la forţă şi deschiderea ostilităţilor în această parte a Europei, se vede silit să primească condiţiile de evacuare specificate în răspunsul sovietic”.

Guvernul român solicita ca termenul de evacuare, de patru zile, impus de sovietici, să fie modificat pentru a putea organiza mai bine operaţia, lucru pe care Moscova nu l-a acceptat.

Pierderea lucidității rațiunii

Această decizie de cedare a rămas un subiect controversat în istoriografia română. Un element important al ultimatumului sovietic a fost surprinderea produsă asupra clasei politice şi a opiniei publice. Fundalul acestei surprize a fost capitularea Franţei, avocatul de durată al României, care a fost percepută ca o lovitură teribilă.

Scriind despre decizia de capitulare, diplomatul român Alexandru Cretzianu, nota: „Este de ajuns să spun că regele, primul-ministru şi şefii militari păreau să-şi fi pierdut dintr-o dată cele mai scumpe iluzii şi, totodată, luciditatea raţiunii. Pur şi simplu nu puteau găsi forţa necesară pentru a înfrunta calamitatea”.

Totuşi, căderea Franţei şi şocul pe care l-a provocat, nu a făcut mai puţin discutabilă decizia de cedare, mai ales că în lunile care au precedat ultimatumul aceleaşi autorităţi au făcut declaraţii categorice în care arătau că nu se va ceda nimic, opunându-se oricăror cereri o rezistenţă acerbă.

Informații au fost, dar…

Dintre multele exemple de acest gen, ilustrative sunt declaraţiile regelui Carol al II-lea din ziua de 6 ianuarie 1940, de la Chişinău, care reiterau ferma hotărâre de a apăra, cu orice preţ, Basarabia.

La aceasta se adaugă volumul mare de informaţii pus la dispoziţie de către organele de informaţii româneşti, care arătau intenţiile Uniunii Sovietice, deşi trebuie spus că nu s-au cunoscut detaliile tehnice ale agresiunii; totuşi, autorităţile guvernamentale nu au întreprins nici o acţiune.

După începerea ostilităţilor pe Frontul de Vest, mulţi politicieni şi comandanţi militari se mulţumeau să spere că vor avea loc evenimente de felul celor din Primul Război Mondial.

Sursa: Arhivele Diplomatice ale MAE

Parteneri