Scriitoarea George Sand (Amandine-Aurore-Lucile Dupin) s-a născut la 1 iulie 1804.
A fost trimisă la o mănăstire din Paris, pentru a primi o educaţie aleasă, dar a fost retrasă de bunica sa.
În 1821, s-a căsătorit cu baronul Casimir Dudevant, cu care a avut doi copii şi de care a divorţat zece ani mai târziu.
Debutul publicistic este urmat în scurt timp de debutul literar, ambele fără ecouri răsunătoare.
Doamna Sandeau
După o relaţie cu Jules Sandeau, după numele căruia se inspiră în alegerea pseudonimului, Sand scrie primul roman, Rose et Blanche, ou la Comedienne et la Religieuse, semnat J. Sand.
A debutat cu romane sentimentale, puternic influenţate de romantism, în care a pledat pentru emanciparea socială a femeii, precum Indiana (1832), care s-a bucurat de succes şi pe coperta căruia a apărut pseudonimul care a consacrat-o, George Sand.
În 1833, îl cunoaște pe Alfred de Musset. Legatura lor, care avea să devină celebră, îi aduce neplăceri, din cauza atacurilor din partea familiei poetului. Din fericire este și o benefică sursă de inspirație, mărturie elocventă fiind romanul Elle et Lui.
Pleacă împreună cu Alfred în Italia, în 1834, dar îl părăsește la Veneția, pentru medicul Pagello.
Scrie şi publică romanele Valentina (1832), Lelia (1833) şi Mauprat (1837).
Cu Chopin
Un capitol important în existenţa ei îl reprezintă relaţia cu celebrul compozitor şi pianist polonez Frederic Chopin, pe care îl cunoaşte în octombrie 1836 datorită prieteniei cu muzicianul Franz Liszt.
Povestea lor de iubire debutează în vara anului 1838. Iarna următoare o petrec împreună Mallorca, unde el încearcă să-și vindece boala.
Se lupta de câțiva ani cu primele simptome ale tuberculozei. Deși nu-i plac scriitoarele, Aurore îl fascinează.
O situează „deasupra tuturor femeilor”.
Discret, rezervat și misterios, este atras de forța, expresivitatea și exuberanța sa. Romanciera îi prețuiește talentul, însușirile de artist cu capul în nori.
În timp ce sănătatea lui Chopin se înrăutățește, relația se deteriorează. Pe măsură ce copiii cresc, certurile lor devin tot mai dure.
Aurore scrie un roman a cărui eroină se distruge din cauza scenelor de gelozie pe care i le face iubitul grav bolnav.
Concubinajul ia sfârșit după opt ani, în urma unui scandal furtunos. Adevărul l-au știut numai cei doi protagoniști și a fost înmormântat o dată cu trupurile lor pământești.
Socialismul
Mai târziu, sub influenţa socialismului utopic, a scris romane cu tematică socială, preconizând în spiritul unui umanitarism naiv, ideea concilierii claselor prin dragoste.
Reprezentative în acest sens sunt Calfa care a făcut ocolul Franţei (1840), Păcatul domnului Antoine (1847).
Tot ei îi aparţin romanele rustice Balta dracului (1846), Mica Fadette (1849).
Îşi oferă sprijinul celor mai buni reprezentanţi ai noii generaţii: Fromentin, Dumas fiul, Flaubert.
În Revoluție
George Sand a luat parte la Revoluţia de la 1848, ca redactor-şef al Buletinului Republicii.
Tot în 1848, a fondat săptămânalul La cause du Peuple.
În 1854, a publicat autobiografia Historie de ma vie şi continuă să scrie romanele ce au cunoscut cele mai mari succese.
Opera de factură romantică a lui Sand, cu multe elemente realiste, se remarcă printr-un pătrunzător simţ psihologic, prin sentimentul naturii, democratism şi viziune optimist, precizează Agerpres.
Devine La bonne dame de Nohant (Doamna cea bună din Nohant), castelana generoasă și prietena ospitalieră a scriitorilor Sainte-Beuve, Michelet, Theophile Gautier.
Își cultivă grădina, își distrează nepoții cu teatrul său de marionete, se amestecă în viața angajaților și le învață odraslele să citească, organizează serbări, fără să înceteze să scrie.
