În recurs, în 2019, Înalta Curte a dispus rejudecarea dosarului de la zero, așa că procesul s-a reluat la instanța inițială, noul complet pronunțându-se în iulie 2020 și menținând decizia din 2015.
CNSAS a depus recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, loc unde dosarul a ajuns pe 1 septembrie. Cel mai probabil, primul termen de judecată va fi programat în 2021 sau chiar 2022.
Din autodenunțul lui Antohi
„Am informat în scris Securitatea despre unii dintre prieteni și pe unele dintre cunoștințe, fără să-i previn, fără să le-o mărturisesc post festum până la scrierea acestui text, fără să-mi cer iertare, fără să-mi asum public acest trecut nedemn și dureros.
I-am turnat uneori, cu moartea în suflet, dar nu i-am trădat niciodată: nu am fost agent provocator; nu am primit misiuni de vreun fel; nu mi s-au promis și nu mi s-au creat avantaje; nici una dintre notele mele informative nu a trecut de generalități și de informațiile pe care le consideram deja cunoscute; în toată perioada am rămas ostil Securității și partidului-stat; mi s-a plătit cu aceeași monedă. (…)
Din punct de vedere etic și moral, mărturisirea și căința vin prea târziu: gravității faptelor mele de acum 25-30 de ani i se adaugă gravitatea imprescriptibilă a tăcerii, a vieții trăite în minciună și duplicitate. Numai din punct de vedere psihologic și istoric (de la egoistorie, prin microistorie, la istorie) e mai bine prea târziu decât niciodată”, a scris Antohi în 2006.
Într-un articol din același an, publicat de Ziarul de Iași cu ocazia subiectului de mai sus, se menționa că Antohi „a fost unul dintre cei ale căror case au fost percheziționate la ordinul ministrului de Interne Tudor Postelnicu în 1983 și despre care fostul șef al Securității Iași Constantin Ciurlău scria, în 27 decembrie 1988, că «se situează pe o poziție contestatară cu privire la politica partidului și statului nostru».”, mai aflăm de pe g4media.ro.
