Construcția cetății a început în 1310, pe locul unei mai vechi fortificații de pământ și lemn din secolul al XII-lea.
Scopul construirii cetății era eminamente strategic, mai precis pentru apărarea sud-estului Transilvaniei de incursiunile tătarilor și otomanilor.
Construcție începută la sfârșitul secolului al XIV-lea
Conform info-făgăraș.ro, complexul feudal de la Făgăraș, a cărui construcție a început la sfârsitul secolului al XIV-lea și se continuă, prin adăugări succesive, până la mijlocul secolului al XVII-lea, a fost precedat de-o fortificație din lemn, înconjurată cu un șanț și val de pământ, atestată arheologic pentru secolul al XII-lea.
Această fortificație, dovadă unei organizări politico -feudale autohtone voievodale, a fost distrusă la mijlocul secolului al XIII-lea, în urma unui puternic incendiu, dupa cum atestă vestigiile scoase la iveală prin săpăturile arheologice care au însoțit lucrările de restaurare.
Transformare
În 1526, devenit voievod al Transilvaniei, Ștefan Mailat, fiu al unui boier din regiune, a intrat în posesia Făgărașului și a domeniilor din jur și a pornit lucrările de transformare a cetății într-o adevărată cetate întărită.
În 1541, otomanii conduși de Mustafa Pașa au atacat fortăreața.
Mailat a căzut în cursă și a fost ținut prizonier în închisoarea din Cetatea celor Șapte Turnuri (Edikule), la Constantinopol, unde a murit după 10 ani.
În secolul al XV-lea cetatea din piatră și cărămidă de la Făgăraș, care era una militară de aparare, avea o incintă patrulateră, cu patru turnuri bastioane la colțuri și un turn de avanpost de tip baricadă pe latura de est.
După scindarea Regatului Feudal Maghiar în anul 1541, ca urmare a înfrângerii de la Mohacs, Transilvania devine Principat autonom sub suzeranitate otomană.
În proprietatea principilor Transilvaniei
În acest cadru, domeniul și Cetatea Făgărașului intră în proprietatea ereditară a principilor Transilvaniei.
Mulți dintre aceștia au acordat o atenție deosebită Făgărașului contribuind la dezvoltarea culturală și economică a intregii zone.
Sursa citată amintește că Mihai Viteazul, domn al Țării Românești între 1593-1601 și primul unificator al celor trei țări românești purta, conform unei vechi tradiții voivodale, titlul de ”herțeg al Făgărașului”, și încă din anii 1597-1599 își manifesta pretențiile asupra acestui teritoriu pe baza unui ”ius antiquum vaivodarum valachiae transalpinae” (vechi drept voivodal al Țării Românești).
În 1599, Mihai Viteazul a ocupat cetatea și a dăruit-o soției sale, Doamna Stanca, împreună cu domeniul, și, devenind principe al Transilvaniei, și-a adăpostit aici familia și tezaurul domnesc, câțiva ani mai târziu.
În aprilie 1600 cetatea devine centrul de adunare al oștilor înaintea campaniei din Moldova, iar în toamna anului 1600, după înfrângerea de la Miraslău, tot aici are loc regruparea forțelor.
Înălțată
În 1617, au fost înălțate ultimele două nivele ale turnului de sud-vest (donjon), cunoscut și sub denumirea de Turnul Roșu, care are cinci nivele.
În cursul secolului al XVII-lea, cu scurte întreruperi, Făgărașul a fost o adevărată capitală a principatului Transilvania, cetatea devenind reședință a principilor Transilvaniei. Dieta transilvăneană s-a reunit aici în 11 rânduri.
În 1630 șanțul de apărare care înconjoară cetatea a fost lărgit și legat printr-un canal secret de râul Olt.
Un pod rabatabil a fost instalat la intrare.
Mai târziu, pivnițele au fost reamenajate în temnițe unde erau închiși iobagii care se revoltau.
Concomitent, la colțurile cetății se construiesc cele patru bastioane cazemată în stil italian (trei „cu urechi” și unul în formă de „pană”).
În timpul lui Gheorghe Rackozi I (1631-1648) au fost dublate, prin interior, zidurile exterioare de pe latura de nord și de sud, iar în spațiile create a fost aplicată umplutură de pământ, realizându-se o rezistență de opt metri grosime.
Totodată, se construiește pe jumătatea nordică a laturii de est clădirea corpului de gardă, iar șanțul de apărare din jurul cetății este lărgit, adâncit și umplut cu apă din Olt, devenind astfel un adevărat lac.
Preluată de austrieci
În anul 1657 principesa-consoartă Zsuzsanna Lorántffy (soția principelui Gheorghe Rákóczi I), stăpână a Cetății Făgărașului, a înființat prima școală (de nivel mediu) cu limbă de predare română, la Făgăraș, care a funcționat sub patronajul principesei.
După trecerea Transilvaniei în stăpânirea habsburgică, în 1696, Cetatea Făgărașului a fost preluată de austrieci și a devenit cazarmă, începând din 1699, și închisoare militară.
În 1721 Făgărașul a devenit sediu al Episcopiei Române Unite cu Roma (greco-catolică), reședința episcopului fiind la etajul întâi al aripii de sud a castelului.
Însă episcopul Ioan Giurgiu Patachi a preferat să locuiască la Castelul Brukenthal de la Sâmbăta de Jos, iar Inocențiu Micu-Klein și-a mutat reședința episcopală, printr-un schimb de proprietăți, de la Făgăraș la Blaj, în 1737.
Închisoare
Între 1948 și 1960 cetatea a servit de închisoare pentru oponenții sistemului comunist din Țara Făgărașului, deținuți politici, Făgărașul devenind una dintre închisorile din sistemul Gulagului românesc.
În anii care au urmat (1965-1977) au fost făcute lucrări de reparații, restaurare și conservare.
Muzeul Țării Făgărașului ”Valeriu Literat”
A fost înființat în anul 1923 pe baza colecției etnografice a profesorului Valeriu Literat (1885-1972), reprezentant de frunte al vieții culturale din orașul Făgăraș, din perioada interbelică.
La început muzeul din Făgăraș a funcționat sub egida „ASTREI” și în custodia colecționarului, până în 1951, când i-a fost atribuit un sediu stabil și a primit statutul de instituție de stat.
În anul 1973 muzeul orășenesc a fuzionat cu secția muzeală, ce fusese înființată, încă din 1968, în Cetatea Făgărașului și afiliată, o vreme, Muzeului Brukenthal din Sibiu.
Până în anul 1981 s-a numit Muzeul „Cetatea Făgăraș”.
De atunci până în 2004 s-a numit „Muzeul Țării Făgărașului”, iar din 2004 până în prezent poartă denumirea de Muzeul Țării Făgărașului „Valer Literat”.
Muzeul s-a îmbogățit în timp cu obiecte valoroase și desfășoară o continuă activitate de cercetare istorică și etnografică a zonei, de îmbogățire, conservare și valorificare științifică a patrimoniului colectat de pe teritoriul Țării Făgărașului.
În funcție de conținutul patrimoniului său, expoziția de bază a muzeului a fost structurată pe trei secțiuni: Istoria Țării Făgărașului- arheologie, epoca medievală, epoca modernă și arme (în Turnul Donjon); Etnografia Țării Oltului- ceramică, țesături, port popular, interior țărănesc, icoane; Galeria de sculptură Virgil Fulicea (1907-1979), aflată în Sala Dietei.
Una dintre încăperi găzduiește și o expoziție destinată rezistenței anticomuniste din Munții Făgăraș.
Pret și orar
În perioada 1 iunie- 30 septembrie, Cetatea Făgăraș poate fi vizitată de marți până duminică de la 08.00-19.00, iar sâmbătă și duminică de la 10.00-18.00.
În perioada 1 octombrie-31 mai, se poate vizita de marți până vineri între 08.00 și 17.00, iar sâmbătă și duminică de la 09.00-17.00. Cetatea este închisă în fiecare zi de LUNI.
Un bilet de intrare costă 15 lei pentru adulți și 7 lei pentru elevi, studenți și pensionari.
Se asigură ghidaj individual pe circuit expozițional grupurilor organizate, de minimum 15 persoane. Ultima intrare este cu o oră înainte de închidere.
O atracție suplimentară la sfârșitul săptămânii este schimbarea gărzii.
Garda cetății apare în fiecare sâmbătă și duminică de la ora 11. În acest fel se încearcă crearea unei părți a atmosferei medievale a cetății.
Cum ajung la Făgăraș?
Cel mai rapid este cu mașina, dar și trenul reprezintă o soluție viabilă. Cetatea se află la doi kilometri de gara din Făgăraș, o plimbare pe jos de 25 de minute sau cu taxiul pentru 10 lei.
