Descoperire inedită în Israel. Roata a fost probabil inventată în urmă cu aproximativ 6.000 de ani, însă o nouă analiză a unor roci din Israel sugerează că tehnologiile asemănătoare roții existau chiar mai devreme.
Descoperire inedită în Israel. Noi dovezi despre prima apariție a roții
Arheologii din Israel au identificat ceea ce ar putea fi unul dintre cele mai timpurii exemple de tehnologie asemănătoare roții descoperite vreodată: câteva zeci de pietricele în formă de gogoașă, vechi de 12 000 de ani, care ar putea fi fusaiole.
Potrivit studiului, publicat miercuri (13 noiembrie) în revista PLOS One, cele aproximativ 100 de fusaiole sunt pietricele cu găuri care permit introducerea unui băț pentru a face mai ușoară filarea textilelor din in sau lână.
„Această colecție de fusaiole ar reprezenta un exemplu foarte timpuriu de oameni care folosesc rotația cu un instrument în formă de roată”, au scris arheologii într-o declarație. „Acestea ar fi putut deschide calea pentru tehnologiile de rotație ulterioare, cum ar fi roata olarului și roata carului, care au fost vitale pentru dezvoltarea civilizațiilor umane timpurii”.
„Deși pietricelele perforate au fost păstrate în cea mai mare parte la forma lor naturală nemodificată, ele reprezintă roțile în formă și funcție: un obiect rotund cu o gaură în centru conectat la un ax rotativ”, a declarat Talia Yashuv, studentă la Institutul de Arheologie al Universității Ebraice din Ierusalim și coautoare a lucrării, într-un e-mail pentru Live Science.
Studierea pietricelelor
Arheologii sunt de acord că roata a fost inventată în urmă cu aproximativ 6.000 de ani, deși originile sale exacte sunt necunoscute. Pentru a investiga dacă pietricelele erau „tehnologii de rotație” timpurii, Yashuv și coautorul studiului, Leore Grosman, profesor de arheologie preistorică la Institutul de Arheologie, au analizat mai mult de 100 de pietricele de calcar, care cântăreau între 1 gram și 34 de grame, au scris ei în studiu.
Pietricelele au fost găsite în săpăturile anterioare la un sit pe care arheologii îl numesc „Nahal Ein Gev II”. Acesta este situat în nordul Israelului, la aproximativ 2 kilometri est de Marea Galileii. Acesta datează de aproximativ 12 000 de ani, înainte ca oamenii din regiune să practice agricultura pe scară largă.
Echipa a folosit tehnologia de scanare 3D pentru a crea modele virtuale detaliate ale pietricelelor. Acest lucru le-a permis arheologilor să analizeze pietricelele la un nivel de detaliu pe care ochiul uman nu îl putea atinge. Ei au descoperit că majoritatea pietricelelor au găuri în centru.
Descoperire inedită în Israel. Echipa a examinat mai multe utilizări posibile ale pietricelelor
De exemplu, ei s-au gândit dacă pietricelele ar fi putut fi mărgele. Cu toate acestea, mărgelele sunt adesea sculptate în forme precise, tind să fie ușoare și, de obicei, nu depășesc 2 grame, ceea ce face ca aceasta să fie o utilizare puțin probabilă pentru pietricele, a declarat echipa. De asemenea, este puțin probabil ca pietricelele să fi fost greutăți de pescuit, deoarece nu există alte exemple de greutăți de pescuit de la o dată atât de timpurie, au constatat cercetătorii. De asemenea, aceștia au observat că greutățile de pescuit timpurii aveau tendința de a fi mai mari și fabricate din materiale mai grele decât calcarul.
Pentru a vedea dacă pietricelele ar fi putut fi fusaiole, echipa a creat replici precise ale pietricelelor folosind scanările 3D și i-a cerut lui Yonit Crystal, un expert în meșteșuguri tradiționale, să le folosească pentru a fila textile. Cu puțină practică, Crystal a reușit să țeasă textile în mod eficient, descoperind că inul era mai ușor de lucrat decât lâna.
Echipa a concluzionat că cele mai multe dintre pietricele au fost probabil folosite ca fusaiole, un tip timpuriu de tehnologie cu roată și ax.
Descoperirile echipei sunt importante, a declarat Alex Joffe, un arheolog care a efectuat lucrări ample în domeniul arheologiei preistorice din regiune și care este director de afaceri strategice pentru Asociația pentru Studiul Orientului Mijlociu și al Africii. „Rezultatele experimentale sugerează într-adevăr că pietrele perforate au fost folosite ca fusaiole”, a declarat Joffe, care nu a fost implicat în studiu.
„Este probabil că inul era filat în cantități mici pentru a fi utilizat în alte tehnologii emergente, cum ar fi saci și undițe, adică noi metode de depozitare și subzistență”, a spus Joffe despre această nouă descoperire.
