Descoperire de excepție din perioada Imperiului Roman! Mozaicuri unice descoperite la Londra
Arheologii au dezgropat, de asemenea, rămășițele bine conservate ale unui mausoleu, o structură funerară grandioasă cu pereți intacți, pardoseală interioară și un mozaic captivant în centrul său. În jurul mozaicului se află o platformă înaltă, unde odinioară erau înmormântați cei din rang înalt. Nivelul extraordinar de conservare îl stabilește ca fiind cel mai complet mausoleu roman descoperit vreodată în Marea Britanie.
Mausoleul a suferit modificări semnificative în timpul vieții sale, iar arheologii au descoperit un al doilea mozaic chiar sub primul – ceea ce indică faptul că podeaua structurii a fost ridicată în timpul vieții sale. Cele două mozaicuri au un design asemănător, cu o floare centrală înconjurată de un model de cercuri concentrice amplasate în interiorul unui pavaj format din mici plăci roșii.
Pereții structurii au fost dezmembrați pe scară largă, probabil în perioada medievală, cu intenția de a refolosi materialele în altă parte. Cu toate acestea, dovezile disponibile sugerează cu tărie că acesta a fost inițial un edificiu important, format din două etaje.
Antonietta Lerz, arheolog principal la MOLA, a declarat:
„Acest sit relativ mic din Southwark este un microcosmos pentru soarta schimbătoare a Londrei romane – de la faza timpurie a sitului, în care Londra se extinde și zona are clădiri romane bogat decorate, până la perioada romană târzie, când așezarea se micșorează și devine un spațiu mai liniștit în care oamenii își amintesc morții. Oferă o fereastră fascinantă către condițiile de trai și stilul de viață din această parte a orașului în perioada romană.”
Istoricul orașului în perioada romană
Londinium este numele dat orașului roman, ocupat în prezent de City of London, care conține centrul istoric și principalul cartier comercial central al Londrei. Situl a fost înființat în anul 47 d.Hr. (fapt confirmat de un studiu dendrocronologic) în jurul unui punct îngust al râului Tamisa care a permis construirea unui pod de trecere, dar suficient de adânc pentru a permite navelor maritime să navigheze pe canalul fluvial cu maree.
Până la sfârșitul secolului I d.Hr., Londinium s-a extins rapid și a devenit rapid unul dintre cele mai mari orașe din Britannia romană, înlocuind Camulodunum (Colchester) ca și capitală provincială.
În secolul al II-lea d.Hr., Londinium ajunsese la apogeu, cu aproximativ 45.000-60.000 de locuitori, acoperind o suprafață de 330 de hectare la nord de râul Tamisa. Orașul conținea un forum și o bazilică de mari dimensiuni (una dintre cele mai mari din Imperiul Roman la nord de Alpi), mai multe complexe de băi și temple, un amfiteatru, Palatul Guvernatorilor (Praetorium) și multe case de oraș (domus).
Statutul Londiniumului a început să decadă în secolul al V-lea d.Hr., multe clădiri publice fiind în stare de degradare, iar comunicarea cu restul Imperiului Roman a început să slăbească din cauza incursiunilor barbare în Galia și Hispania.
Pe lângă descoperirea mozaicurilor, mausoleul prezenta o platformă ridicată construită din dale lipite între ele cu un mortar roz, durabil și rezistent la apă, numit opus signinum. Această platformă a servit drept delimitare a zonelor de înmormântare, dispuse în mod paralel de-a lungul a trei laturi ale structurii și aliniate cu pereții.
Scopul mausoleului era probabil rezervat persoanelor înstărite din societatea romană. Este posibil să fi servit ca mormânt de familie sau să fi aparținut unei asociații funerare, unde membrii contribuiau cu o taxă lunară pentru privilegiul de a fi înmormântați în incinta sa.
