Cele două funcționare, care erau reprezentantele unor familii de vechi nobiliare, au fost condamnate la moarte și decapitate în curtea închisorii Moobit.
În acel senzațional proces s-a vorbit tot timpul de o misterioasă poloneză. care alături de spionul Sosnowski (foto) conducea organizația de spionaj.
Însă nimeni nu a putut afla atunci numele aceslei spioane.
Dar, în toamna lui 1937, în gara Westbahnhoff din Berlin a fost arestată contesa Wielopolska de agenții poliției secrete și condusă la închisoarea Moobit.
Contesa Wielopolska, soția unui bogat nobil polonez, era în trecere spre Paris și arestarea ei a făcut mare senzație, atât în cercurile aristocrației poloneze, cât și în lumea legațiilor din Berlin, unde contesa era bine cunoscută.
Jerzy Sosnowski a fost lucrat la Statului Major polonez și a spionat în Germania începând cu 1926, unde a folosit pseudonimele Georg von Nałęcz-Sosnowski și Ritter von Nalecz.
În Uniunea Sovietică, era cunoscut sub numele de Jurek Sosnowski, iar unele surse îl numesc Stanislaw Sosnowski.
În toamna anului 1933, Abwehr a aflat despre rețeaua poloneză de spioni, probabil din cauza trădării locotenentului Jozef Gryf-Czajkowski, care era agent dublu și care deținuse anterior postul lui Sosnowski la Berlin. De asemenea, o actriță germană Maria Kruse, una dintre iubitele lui Sosnowski, a ajutat Abwehr.
Sosnowski a fost arestat de Gestapo la 27 februarie 1934, în timpul unei petreceri într-un apartament de pe strada Lützowufer 36.
În câteva zile, mai mulți oameni au fost închiși, inclusiv Benita von Falkenhayn, Renate von Natzmer și Irene von Jena.
Procesul a început în februarie 1935.
În 16 a aceleiași luni, von Falkenhayn și von Natzmer, amante ale lui Sosnowski, au fost condamnate la moarte și mai târziu decapitate, în timp ce Sosnowski cu von Jena au fost condamnați la închisoare pe viață.
Sosnowski a fost șocat de moartea amantelor sale, așa cum a declarat pentru Time, în numărul din 17 august 1936:
„Sunt bântuit de moartea acelor femei. Până când am fost eliberat într-un schimb de prizonieri, nu mai văzusem chip uman de 14 luni.
Mâncarea mi-a fost coborâtă de către gardieni printr-o trapă.
Moartea tragică a celor două – fostele mele asociate – mă bântuie noaptea și ziua și nu pot să-mi câștig pacea decât prin rugăciune pentru sufletele lor”.
