De ce “vânătoarea de vrăjitoare” a vizat doar femei

 

Istoria SUA este marcată de nenumărate procese intentate abuziv pentru vrăjitorie. Ținta principală au fost mai tot timpul femeile și persoanele de la marginea societății.

Procesul vrăjitoarelor din Salem a condamnat la moarte 19 persoane în Massachussetts. Ele au fost executate pentru vrăjitorie.

“A fost o persecutare a membrilor de la marginea societății, în special a femeilor”, notează Bridget Marshall, cercetător la University of Massachussets Lowell, în livescience.com.

Procesul din Salem

La procesul din Salem din 1692, 14 dintre cele 19 persoane executate pentru vrăjitorie au fost femei.

În New England, în perioada 1638-1725, 78% dintre cele 344 de persoane găsite vinovate de vrăjitorie au fost femei.

Mai toate procesele au dovedit că bărbații erau foarte rar acuzați direct de vrăjitorie, ci mai degrabă de complicitate cu femeile-vrăjitoare. De cele mai multe ori exista un grad de rudenie între aceste persoane, bărbații fiind fie frații, fie soții presupuselor vrăjitoare.

”Într-o comunitate religioasă puritană, femeile nu dețineau nicio putere. Rolul lor era de aduce cât mai mulți copii pe lume, de a-i crește, de a se ocupa de treburile casnice și de a se subordona creștinește soţilor”, scrie sursa citată.

Eva și mărul păcătos

Puritanii erau convinși că de la Eva şi mărul păcătos, toate femeile sunt predispuse să fie tentate să se asocieze cu Diavolul.

Nu e un secret că și în societatea americană, toate funcțiile decizionale, magistrați, judecători sau clerici, erau ocupate de bărbați. Erau reguli clare pentru femei și cine nu se incadra devenea rapid o țintă.

Prea bogații erau păcătoși, prea săracii aveau un caracter slab, prea mulți copii însemna un pact cu Diavolul, iar prea puțini copii trezea deja suspiciuni.

Mary Webster of Hadley din Massachusetts, o femeie căsătorită dar fără copii, a început să nu mai fie pe placul vecinilor cu care trăia alături de câteva decenii. Aceștia au acuzat-o de vrăjitorie și au cerut executarea ei.

Judecătorul a respins acuzațiile. Când fiul vecinilor s-a îmbolnăvit brusc, aceștia au încercat să o spânzure pe Mary Webster, convinși că a fost răzbunarea ei.

Băiatul a murit, iar Webster s-a salvat în ultima secundă din mâinile vecinilor.

De vrăjitorie a fost acuzată și Mary Bliss Parsons din Northampton, soția celui mai bogat om din oraș, mamă a nouă copii. 

În 1674 s-a trezit că este acuzată oficial de vecini de vrăjitorie. A fost achitată, însă acuzațiile au continuat, astfel că familia a fost obligată să se mute la Boston.

Înaintea procesului de la Salem, în foarte multe dintre cazuri persoanele acuzate au fost achitate de instanță. Au existat 93 de procese documentate înainte de Salem, iar 16 “vrăjitoare” au fost executate.

Cele care au evitat execuția, au scăpat rar fără vreo pedeapsă, fie ea amendă sau închisoare.

Vrăjitorie

Au existat și nenumărate cazuri scandaloase. Arthur Miller scrie în cartea sa “Cruciabilul” că o fată manipulabilă de 16 ani, care în realitate avea doar 11, întreținea o aventură cu un bărbat însurat.

Ca să scape de soția acestuia, a acuzat-o de tentative de vrăjitorie asupra sa. Cazul nu a putut fi documentat istoric, însă americanii cunosc și astăzi această tragedie umană ca fiind reală.

Un alt caz celebru, răspândit prin viu grai la acea vreme, descria povestea lui Tituba, o sclavă în casa pastorului puritan Samuel Parris. Ea a fost acuzată că le învăța practici vrăjitorești pe fetele locale.

Ulterior, în condiții neclare, Tituba ar fi mărturisit în 1692 că a semnat cartea Diavolului, confirmând cele mai negre temeri ale puritanilor privind capacitatea Diavolului de a-și recruta supușii.

Fiindcă era o sclavă de culoare, foarte probabil confesiunea a fost obținută abuziv, însă asta nu mai interesa pe nimeni.