De ce sunt schimbați în fiecare an papucii Sfântului Călător

 

Sfântul Spiridon al Trimitundei, cel prăznuit de creștini astăzi, a trăit în secolul al IV-lea. S-a născut în jurul anului 270, în Aski, Cipru, și a fost păstor de oi.

După moartea soției sale, alege să ducă o viață ascetică. Ajunge episcopul Trimitundei, o cetate din apropierea orașului Pafos.

Participă la primul Sinod ecumenic de la Niceea din anul 325. Sfântul Spiridon a trecut la cele veșnice pe 12 decembrie 348, în Cipru.

În fiecare an, pe 12 decembrie, papucii Sfâtului Spiridon sunt schimbați. Se spune că ei se tocesc că urmare a drumului parcurs spre vestirea lui Hristos în întreagă lume.

De aici și denumirea de „sfântul călător”. Din mărturiile unor clerici reiese că pentru perioade scurte de timp, trupul sfântului nu mai este prezent în raclă, iar atunci când revine, este cald și prăfuit.

Acesta este și motivul pentru care, în cântările Acatistului său spunem:

„Bucură-te că ești și cu oamenii cu trupul petrecător; Bucură-te că încaltamintele tale slujesc că dovadă”.

Sfântul Spiridon a fost prins în timpul persecuției, schingiuit și întemnițat.

A trecut la cele veșnice în anul 348 d.Hr, la vârstă de 78 de ani.

Sfintele sale moaște au rămas în Cipru până în veacul al VII-lea, când din cauza năvălirii arabe, au fost mutate la Constantinopol, într-o biserica de lângă Sfânta Sofia.

După ce orașul a fost cucerit de turci, sfintele moaște au fost duse în Kerkyra – Corfu (1456), unde se păstrează și astăzi.

Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Sfântul Spiridon pe 12 decembrie, însă corfiotii îi aduc cinstire în mod deosebit de încă patru ori în an: 11 august – când Sfântul Spiridon a oprit prin rugăciune invazia otomană pe insula Corfu, în sâmbătă lui Lazăr, zi în care sfântul i-a scăpat de foamete pe corfioti, în Duminică Floriilor, pentru vindecarea celor bolnavi, în prima duminică din luna noiembrie, când îi vindecă pe suferinzii de boli grele.

 

Sursa: crestinortodox.ro