Demontată în 350 de bucăți, ea a fost transportată în peste 200 de cutii.
Statuia din aramă și fier a fost reasamblată și inaugurată anul următor, cu ocazia unei ceremonii la care a participat președintele american Grover Cleveland.
Destinată să comemoreze revoluția americană și un secol de prietenie între Statele Unite și Franța, statuia este opera sculptorului francez Frédéric-Auguste Bartholdi, care a avut-o ca model pe propria lui mamă.
Bartholdi a fost ajutat la structură de inginerul Gustave Eiffel.
Statuia trebuia să fie terminată inițial în 1876, când era a 100-a aniversare a Declarației de Independență a Americii. Totuși, eforturile strângerii de fonduri, care cuprindeau vânzări la licitații, o loterie și meciuri de box, au luat mai mult timp decât se prevăzuse, atât în Europa, cât și în Statele Unite, unde trebuia construit soclul.
Statuia singură i-a costat pe francezi 250.000 de dolari (peste 5,5 milioane de dolari, la valoarea de astăzi).
În fine, terminată la Paris în vara anului 1884, uriașa femeie cu un braț ridicat în care ține o torță, a ajuns la noua ei casă, pe insula Bedloe’s, în portul New York, un an mai târziu.
„Libertatea și-a găsit casă aici”
La inaugurarea statuii de 205 tone, pe 28 octombrie 1886, președintele Cleveland a spus:
„Nu vom uita că Libertatea și-a găsit casă aici, iar altarul pe care și l-a ales nu va fi uitat niciodată.”
Cu o înălțime de peste 100 de metri, de la baza soclului la vârful torței, statuia, botezată de către Bartholdi „Libertatea luminând lumea”, era mai înaltă decât orice altă clădire din New York, la acea vreme.
Inițial, avea culoarea naturală a aramei, însă oxidarea i-a dat odată cu trecerea timpului culoarea verzui-albastră de astăzi.
În 1892, insula Ellis, localizată lângă Bedloe’s (botezată între timp Insula Libertății), a devenit principalul punct de intrare pentru imigranți.
Timp de 62 de ani, Lady Liberty, cum a fost poreclită statuia, a vegheat asupra celor peste 12 milioane de imigranți care au ajuns în portul New York.
Torța închisă
În 1903, o placă inscripționată cu un sonet, intitulat „Noul Colos”, aparținându-i poetei americane Emma Lazarus, a fost plasată pe un perete interior al soclului.
„Dați-mi masele voastre obosite, sărmane / Mulțimea maselor aspiră la libertate.”
La aproximativ 60 de ani după ce președintele Calvin Coolidge a proclamat Statuia Libertății monument național, în 1924, aceasta a fost supusă unui amplu proces de restaurare, care a costat mai multe milioane de dolari.
La restaurare, între altele, a fost schimbată torța cu una acoperită cu foiță de aur.
Reinaugurarea a fost făcută de președintele Roland Reagan, pe 4 iulie 1986, în cadrul unei ceremonii fastuoase.
În urma atentatelor din 11 septembrie 2001, statuia a fost închisă. Baza, soclul și platforma de observație au fost redeschise în 2004, în timp ce coroana a fost redeschisă publicului pe 4 iulie 2009.
Din rațiuni de securitate, torța este închisă pentru vizitatori din 1916, după un incident numit Exploziile Black Tom, în care barje și vagoane încărcate cu muniție din Jersey City au fost aruncate în aer de către agenți germani, provocând stricăciuni statuii învecinate.
Iată mai jos imagini din 1885, de la scoaterea din cutii a bucăților de statuie, la sosirea în New York.
