Robert Hardman, unul dintre biografii Casei Regale britanice, a publicat în septembrie 2018 o lucrare în care amintea şi episodul prezenţei cuplului dictatorial român la Palatul Buckingham.
Hardman, istoric englez văzut printre cei mai importanţi biografi ai Casei Regale britanice, a scormonit prin arhive şi a descoperit informaţii despre stânjenitorul moment al vizitei de stat a lui Ceauşescu la Londra.
În arhive, există o scrisoare adresată de secretarul Foreign Office David Owen, adresată secretarului său privat, în care acesta îl întreabă:”Cine a fost de acord cu această vizită? Eu am făcut asta? Dacă da, o regret”, explica Robert Hardman. De fapt, o făcuse predecesorul lui Owen, explică publicaţia britanică Daily Mail.
Cartea lui Hardman este despre viaţa şi activitatea Reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii. Un subiect central tratat de Hardman este episodul venirii la Palatul Buckingham al cuplului Ceauşescu în iunie 1978.
Surprindere
O vizită care a suprins lumea occidentală şi despre care s-a presupus că are o explicaţie ceva mai prozaică: semnarea unor contracte în valoare de 300 de milioane de lire sterline cu industria aviatică din Marea Britanie.
Mai târziu, Regina Elisabeta a II-a l-ar fi descris pe Ceauşescu, într-un cerc intim, cu sintagma „omuleţul acela înspăimântător”, iar în a doua zi a şederii la Palatul Buckingham a decis să-l evite, considerând că i-a fost de ajuns ce a văzut până atunci.
Hardman a mai relatat un episod întâmplat a doua zi dimineaţă, când Regina Elisabeta a II-a a ieşit să-şi plimbe câinii în grădina Palatului. L-a văzut pe Nicolae Ceauşescu apropiindu-se „ameninţător” de ea şi a decis să se ascundă după un tufiş pentru a nu fi nevoită să dea din nou ochii cu dictatorul român.
Ce spune Noble
Invitat zilele acestea la Digi 24, la emisiunea „Paşaport diplomatic”, ambasadorul Marii Britanii la Bucureşti, Andrew Noble, a fost întrebat de realizatoarea emisiunii, Cristina Cileacu, despre această vizită.
Realizatoarea a întrebat de ce o ţară precum Marea Britanie era interesată de relaţii cu o ţară din blocul comunist şi cu un dictator, Nicolae Ceauşescu.
„Cred că o înţelegere a istoriei României este foarte importantă, mai ales în această perioadă. Am impresia că în şcoli, dar şi în rândul populaţiei este o tendinţă să se spună că tot ce s-a întâmplat înainte de 1989 nu ne mai interesează şi nici nu era interesant pentru toată lumea.
Dar vom sărbători în acest an o altă aniversare care aduce puţină lumină în această chestiune şi anume Biserica anglicană din Bucureşti, care a fost singura biserică în sine din ţările Tratatului de la Varşovia – prima slujbă a avut loc în 1920, deci este centenarul acestei biserici în acest an. A fost un preot permanent în această Biserică, din anul 1965. Înseamnă că sosirea lui Ceauşescu la putere a făcut posibile nişte lucruri care nu erau posibile înainte.
Şi reacţia lui Ceauşescu faţă de Revoluţia din Praga, din 1968, a fost înţeleasă de toată lumea, nu numai din Europa, dar în toată lumea liberală şi liberă ca un pas foarte important pentru democraţie. Şi ceea ce a făcut Ceauşescu în anii 60 şi mai ales după Praga şi după invazia Uniunii Sovietice a Afganistanului, în 1979, a dovedit o oarecare independenţă faţă de politica URSS.
Sigur că ceea ce s-a întâmplat în interiorul ţării nu avea nicio legătură cu politica externă şi nu vreau să fiu cineva care sprijină rolul lui Ceauşescu, dar în ceea ce priveşte politica externă, geopolitica Europei, părea că Ceauşescu era cineva care ar putea juca un rol care să minimalizeze pericolele din Europa, pentru că atunci eram aproape într-o stare de război.
Şi copiii, copiii mei, copiii noştri, nu cunosc care a fost într-adevăr situaţia şi de ce Ceauşescu a fost invitat la Londra şi nu numai la Londra, dar peste tot şi chiar când am fost eu aici, în anii 80, a primit oaspeţi din toate ţările lumii, care nu erau în niciun fel de acord cu politica internă, dar aveau o perspectivă mai mare.
Dar am o mică bucurie, că în decembrie 1989, eu am fost oficialul din Londra care a primit responsabilitatea să retragă Ordinul pe care i-l dăduse Regina lui Ceauşescu”, a explicat Andrew Noble.
Revoluţia din 1989
Diplomatul britanic a mai spus că Ambasada britanică la Bucureşti continuă să sărbătorească 30 de ani de la căderea comunismului în România, pentru că subiectul „pur şi simplu nu este destul de discutat în România”.
„Ni se pare că discuţia rămâne la nivelul a ceea ce a fost România comunistă, ce s-a întâmplat în 1989 şi ce s-a întâmplat în cei 30 de ani după căderea comunismului. Nu este destul de înţeles, nici discutat. Şi asta este păcat, pentru că fără această discuţie şi această înţelegere a istoriei şi a soartei acestei ţări, cum să avem noi toţi încredere în România? Pentru mine, 2019 nu este numai anul în care aniversarea a avut loc, noi îl folosim ca începutul anului de sărbătorire a acestui pas. Dar în ceea ce s-a petrecut în viaţa politică a României este un an uriaş.
Nu vreau să intru în detalii care sunt potrivite pentru discuţiile între români, dar dacă ne gândim care a fost situaţia din ianuarie 2019, care au fost gândurile populaţiei faţă de guvernarea ţării, despre poziţia justiţiei din ţară şi care au fost aceste impresii la sfârşitul anului, ce s-a întâmplat, cred că putem face comparaţii între 1989 şi anul 2019.
Dar mult mai important este să ne dăm seama de care au fost diferenţele şi dacă 89 a fost un an în care sângele populaţiei a jucat un rol important. Eu, ca observator al scenei României, sunt foarte impresionat de rolul jucat de instituţiile României, create de români, care au făcut ceva comparativ cu anul 1989. Asta ar trebui să creeze o încredere în ceea ce s-a făcut în aceşti 30 de ani de libertate şi 24 de ani de reformă”, a spus diplomatul britanic.
