Chiar dacă încearcă să ascundă de peste 300 de ani, Casa Regală a Marii Britanii își are originile în Germania. History TV explică modul în care s-a ajuns la această situație.
Catolici vs Protestanți
Povestea începe undeva în anul 1714. După domnia eșuată a Reginei Anna a Marii Britanii, marcată de o imobilizare la pat și 17 sau 18 sarcini pierdute. A fost o perioadă sub amprenta tensiunilor religioase.
Tatăl catolic al Annei, James al II-lea, a fost îndepărtat de la tron de “revoluția gloriasă”, iar în locul său a fost instalat eroul protestant William de Orania și soția sa Mary.
Sora lui Mary, Anna, a juns pe tron în 1702, după moartea lui William, ceea ce însemna că după decesul ei din 1714, la tron urma un monarh protestant.
Asta a însemnat ignorarea a zeci de pretendenți catolici, mult mai îndreptătiți. În lipsa unor soluții protestante viabile, pe tron a fost instalat Georg Ludwig, un protestant german. Astfel din prințul-elector al Hanovrei a devenit George I al Marii Britanii, deși săracul nu reușea să lege două cuvinte în limba engleză.
Când Georg a devenit George I
Numirea sa a declanșat furia britanicilor. La încoronarea sa, publicul a început să strige:”Jos cu germanul!”.
Xenofobia a atins cote alarmante, când englezii și-au dat seama că noul rege era afemeiat. Nu e de mirare că acesta a fost ultimul monarh britanic înmormântat în străinătate.
Fiul său, George al II-lea, a avut avantajul că stăpânea foarte bine engleza, însă abia George al III-lea a încercat să scape de eticheta și accentul german. “Născut și educat în această țară, voi glorifica în numele Marii Britanii”, a declarat acesta la încoronarea sa.
Abia Regina Victoria a fost asimilată de britanici ca fiind de-a lor, însă era la fel de germană ca predecesorii ei.
Prima limbă învățată a fost germana, iar în final s-a căsătorit cu vărul ei german Albert.
Au importat Crăciunul
Rădăcinile germane au modelat aspectul culturii britanice și au introdus sărbătoarea Crăciunului, cu o fotografie a familiei regale în jurul bradului.
Fotografia a creat isterie la nivel național și toată lumea a început de atunci să își cumpere brad, să îl împodobească și să serbeze Crăciunul.
Lucrurile au luat o turnură neplăcută în secolul al XX-lea.
Împăratul german Wilhelm al II-lea, figură proeminentă a Primului Război Mondial, era nepotul Reginei Victoria și văr primar al Regelui britanic George al V-lea.
Ruptura din familie i se datorează chiar Împăratului Wilhelm, despre care istoricii susțin că și-ar fi urât mama, fiica reginei Victoria, atât de mult încât a omorât-o în tortură, dezvoltând o ostilitate apocaliptică împotriva Marii Britanii.
Ruptura definitivă
În replică, resimțind din plin ura germană și resentimentele antigermane din societatea britanică de după Primul Război Mondial, George al V-lea a decis schimbarea denumirii casei regale din Saxa-Coburg și Gotha în una mult mai englezească: Windsor.
În zilele noastre, foarte puțini își mai aduc aminte de originile germane ale casei regale britanice, mai ales acum, de când membrii ei nu mai sunt obligați să accepte mariaje aranjate din interese culturale, religioase sau economice.
În epoca Meghan Markle, originile casei regale britanice au devenit irelevante. Merită însă readuse în actualitate, ori de câte ori se apucă englezii să se plângă de nemți, că de la George I au fost conduși de germani.
