De ce au fost judecaţi medicii nazişti la Nurnberg?

 

Între 9 decembrie 1946 şi 19 iulie 1947, la Palatul de Justiţie de la Nurnberg unde se încheiase procesul internaţional al marilor criminali de război nazişti, s-a ţinut primul dintre cele 12 procese organizate în acest oraş situat în zona americană: procesul medicilor.

Celebrul Josef Mengele, medicul de la Auschwitz, autorul unor experimente oribile pe oameni, a reuşit să scape de justiţie după război, ascunzându-se prin Germania şi apoi fugind în Argentina, scrie history.info.

„Medical Case”, procesul medicilor, intentat de Statele Unite contra lui Karl Brandt et alii, a fost primul din seria de procese. Ordinul nr. 68 al guvernatorului militar american, din 25 octombrie 1946, a permis organizarea sa.

Tribunalul era constituit din patru membri: Walter Beals, preşedintele Curţii Supreme a Statului Washington, Harold Sebring, judecător la Curtea Supremă din Florida, Johnson Crawford, fost judecător la un tribunal din districtul Oklahoma şi, ca judecător supleant, Victor Swearinger, fost substitut de procuror general în Michigan.

Zeci de martori, sute de documente

Acuzarea a fost condusă de procurorul James Mac Harney, asistat de doi consilieri, Alexandre Hardy şi Arnost Hochwald – acesta din urmă de naţionalitate cehă – şi alţi patru asistenţi.

Medicul Leo Alexander a servit drept expert medical al acuzării.

Aceasta a prezentat 32 de martori şi apărarea 53, printre care inculpaţii. Au fost admise 1.471 de documente.

Dezbaterile au fost înregistrare şi stenografiate.

Fiecare prezentare, în engleză şi germană, a umplut peste 11.000 de pagini dactilografiate.

Şi-au susţinut nevinovăţia

Actul acuzării redactat de generalul Telford Taylor a fost depus la 15 octombrie 1946.

El menţiona 23 de acuzaţi, dintre care 20 erau medici.

Acuzaţii au compărut în faţa tribunalului la 21 noiembrie, pentru a lua act de acest document. Fiecare şi-a susţinut nevinovăţia.

Capete de acuzare

Unul dintre principalele capete de acuzare era participarea la programul de eutanasiere, care stipula uciderea persoanelor declarate incurabile fizic sau mental.

Toţi au fost acuzaţi că au practicat, în închisorile Celui de-al Treilea Reich, pe civili sau pe militari, şi fără consimţământul acestora, experienţe în cursul cărora au comis „crime, brutalităţi, cruzimi, torturi, atrocităţi şi alte acte inumane”, ca violare a reglementărilor de la Haga, a Convenţiilor de la Geneva, a legilor şi cutumelor de război, a legilor naţiunilor civilizate şi a articolului 2 al Legii numărul 10.

Dintre cei 23 de acuzaţi, şapte au fost condamnaţi la moarte (printre care şi medicul personal al lui Hitler şi şeful Crucii Roşii germane).

Nouă au fost condamnaţi la închisoare, iar şapte au fost achitaţi.

 

 

Parteneri