De ce a fost Octavian cel mai detestat personaj din Roma Antică

 

Când a împlinit 18 ani, Octavian a fost anunțat de unchiul său Gaius Iulius Cezar că va fi succesorul său la tron.

A devenit primul Împarat al Romei (Augustus Cezar) între 63 î.Hr și 15 d.Hr și a rămas în istorie pentru Pax Romana, o perioadă de pace de aproape două secole în care Roma a impus ordine într-o lume marcată de conflicte.

Ascensiunea la putere a lui Octavian nu a fost una pașnică.

Alianța

După asasinarea unchiului său, Octavian a format o alianță cu Marcus Aemilius Lepidus și Marc Antonoiu, un general apropiat de Cezar.

Împreună au eliminat toți inamicii politici și i-au învins pe asasinii lui Iulius Cezar în Grecia, bătălia de la Filippi din 42 î.Hr.

Drept recompensă, Antoniu a preluat puterea în provincile înstărite din est.

Nu a durat mult până când Octavian și Antoniu au devenit adversari.

Ruptura

Antoniu a fost implicat într-o aventură scandaloasă cu regina Egiptului, Cleopatra, cu care ar fi avut și copii.

Antoniu a decis să îl susțină pe Caesarion, fiul lui Iulius Cezar, ca urmaș legitim la tron, în detrimentul lui Octavian.

Cel din urmă l-a acuzat de înaltă trădare și i-a declarat război.

Când flota lui Antoniu și al Cleopatrei a fost învinsă de romani la Actium în 31 î.Hr, cei doi au decis să se sinucidă.

Imperator

Reîntors victorios la Roma, Octavian și-a adăugat numele de Augustus, devenind imperator până la sfârșitul vieții.

Întregul Imperiu roman, în ciuda contestării din partea consulilor și generalilor era în mâna unui singur om: Octavian Augustus Cezar.

Conform g-geschichte.de, reformele lui Octavian i-au adus susținere în provincii, însă a ajuns să fie unul dintre cei mai detestați oameni din capitală.

El a calmat populația de temerile dictatoriale și a ales să mențină instituțiile republicii, inclusiv senatul.

A adăugat noi senatori din întreaga Italie, apoi le-a trasat noi sarcini, de a deveni consuli independenți și de a guverna pronvinciile romane.

Octavian și-a păstrat autoritatea asupra Senatului și s-a folosit de dreptul său de veto. Puterea lui a stat în susținerea armatei.

A înjumătățit numărul legiunilor și a trimis veteranii să se stabilească în colonii, pentru a romaniza acele regiuni și a consolida imperiul.

Înflorire

El a cerut încheierea imediată a conflictelor de pe teritoriul actual al Germaniei.

Regiunile jefuite până atunci de romani s-au transformat în provincii docile, care s-au supus taxării, iar forța a fost folosită doar în cazul unor rebeliuni.

Comerțul a inflorit, orașele au prosperat și s-au construit drumuri, apeducte, băi și amfiteatre.

Inamicii săi politici, Marc Antoniu, Cicero sau Cassius l-au subestimat pe Octavian. Ultimii doi se mândreau că prin asasinarea lui Cezar au eliberat poporul de dictator, însă poporul l-a iubit pe Cezar. Nu și pe Octavian. Principalul reproș care i s-a adus a fost că a împărțit banii foarte darnit, dar a jefuit constant incasările de pe urma războaielor și bugetele alocate pentru armată”, scrie sursa citată.