Dacă nu și-ar fi trimis fiul la război… Geniul care a aflat din ziar că e mort

 

Știindu-se că e bolnav, moartea sa a fost anunțată anticipat, în mod eronat, de o publicație căreia i-a scris: „Tocmai am citit că am murit. Nu uitați să mă ștergeți din lista abonaților”.

Multe din edițiile vechi ale cărților sale aveau o svastică tipărită pe copertă, alături de un elefant și o floare de lotus.

În anii 1930, acest fapt a generat zvonuri despre simpatii naziste ale sale, deși partidul nazist adoptase svastica abia după 1920.

Kipling folosise svastica (în ambele sale orientări – spre stânga sau spre dreapta) deoarece aceasta era un simbol indian al soarelui, purtător de noroc și prosperitate.

Încă dinainte de preluarea puterii în Germania de către naziști, Kipling a cerut tipografiei înlăturarea svasticii din matriță, pentru a elimina interpretările.

Joseph Rudyard Kipling, unul dintre poeţii şi povestitorii faimoși ai Perioadei Victoriene Târzii, şi-a câştigat celebritatea prin poeziile şi povestirile a căror acţiune este plasată în India, în perioada imperială britanică.

Este autorul celebrului volum pentru copii Cartea Junglei (1894), al romanului indian de spionaj Kim (1901), precum şi a numeroase alte poeme, schiţe şi nuvele.

În semn de recunoaştere pentru puterea de observaţie, pentru imaginaţia şi talentul remarcabil de a nara, care caracterizează creaţiile sale, în anul 1907 a fost distins cu Premiul Nobel pentru Literatură.

Joseph Rudyard Kipling s-a născut la Bombay, în India, la 30 decembrie 1865.

A avut o copilărie din care a păstrat multe amintiri triste, fiind trimis de părinţi la un internat în Anglia, la Southsea şi lăsat în grija familiei Holloway, unde a trăit orori pe care avea să le descrie mai târziu, în unele din lucrările sale.

La 11 ani, ajuns în pragul unei căderi nervoase, a fost mutat la o şcoală din Devon, unde şi-a descoperit talentul literar.

În 1882, s-a întors în India, părinţii neavând resursele financiare necesare pentru continuarea studiilor. S-a stabilit, alături de aceştia, la Lahore, unde şi-a găsit un post la un ziar local.

Neavând un program foarte solicitant şi dormind foarte puţin noaptea, a avut ocazia să bată străzile oraşului şi să intre în contact cu viaţa de noapte, ceea ce i-a servit ca sursă de inspiraţie pentru o serie de povestiri, reunite în volumul Plain Tales from the Hills (1888), care s-a bucurat de o mare popularitate în Anglia.

În 1889, s-a întors în Anglia, unde l-a cunoscut pe Wolcott Balestier, un publicist american, cei doi călătorind împreună în Statele Unite.

Este perioada în care Kipling începe să se bucure de popularitate şi publică American Notes (1891), cu primele sale impresii din călătoria în America, urmat de Barrack-Room Ballads (1892), primul volum de poezie de succes.

Kipling s-a căsătorit cu Carrie, sora lui Wolcott Balestier, alături de care s-a stabilit în SUA, în apropierea familiei acesteia.

Au avut trei copii, Josephine, Elsie şi John. Perioada petrecută în State s-a dovedit a fi prolifică pentru scriitor. Atunci a scris, printre altele, Cartea Junglei.

La vârsta de 32 de ani, Kipling devenise cel mai bine plătit scriitor.

Ca urmare a unei dispute cu cumnatul său, Kipling a ajuns pe prima pagină a ziarelor, de data aceasta într-o lumină nefavorabilă, drept pentru care, în 1896, s-a întors, împreună cu familia, în Anglia.

În iarna anului 1899, Carrie a insistat ca întreaga familie să meargă la New York pentru a o vizita pe mama sa, dar, în timpul călătoriei peste Atlantic, atât Kipling, cât şi micuţa Josephine s-au îmbolnăvit de pneumonie.

Tatăl s-a însănătoşit, în schimb fetiţa nu a supravieţuit. Scriitorul nu avea să-şi mai revină niciodată după această pierdere şi a decis să nu se mai întoarcă niciodată în America.

În 1902, şi-au cumpărat o proprietate în Sussex, unde Kipling s-a dedicat scrisului.

 Volumul de poezii Rewards and Fairies, publicat în 1910, conține poemul „If” (Dacă), pe care, în 1995, un sondaj realizat de BBC a stabilit că  este poemul favorit în Marea Britanie.

Fiind un susţinător înfocat al Războiului, Kipling a plecat, în 1915, în Franţa, de unde a raportat de pe front.

Mai mult decât atât, şi-a convins fiul, pe John, să se înroleze. Deşi acesta a fost refuzat din cauza unor probleme oftalmologice, tatăl a reuşit totuşi să-l trimită pe front.

În toamna aceluiaşi an, au primit o înştiinţare prin care li se aducea la cunoştinţă că John a fost dat dispărut în Franţa. Devastat de această veste, Kipling a plecat personal pentru a-l căuta, dar John nu avea să mai fie găsit vreodată.

Kipling a continuat să scrie, dar operele sale nu au mai regăsit niciodată frumuseţea celor dintâi.

În ultimii ani din viaţă, a fost măcinat de crize dureroase de ulcer, care, de altfel, i-au provocat şi decesul, la 18 ianuarie 1936.

Rămăşiţele sale pământeşti au fost îngropate la Westminster Abbey, în Colţul poeţilor, lângă cele ale lui Thomas Hardy şi Charles Dickens.