Această poziție nu i se potrivea președintelui Dwight Eisenhower, ale cărui experiențe din cel de-al doilea război mondial în calitate de comandant suprem aliat în Europa l-au făcut mai înțelept decât majoritatea în legătură cu menținerea unei alianțe precum NATO.
Eisenhower a avertizat că „nu-și putea imagina nimic mai rău decât utilizarea unilaterală de către Statele Unite a armatei sale pentru a răsturna un regim comunist. Acest lucru pur și simplu nu putea fi făcut decât în comun cu aliații noștri”.
Aparent legale
Cu toate acestea, Consiliul de Securitate Națională a aprobat o lucrare în care se spunea: „În cazul în care comuniștii obțin controlul guvernului italian prin mijloace aparent legale, Statele Unite, împreună cu principalii săi aliați NATO, ar trebui să ia măsuri adecvate, extinzându-se eventual la utilizarea puterii militare, pentru a sprijini elementele italiene care încearcă să răstoarne regimul comunist din Italia”.
Observați cuvintele „mijloace aparent legale”.
Poate că atitudinea liderilor americani în timpul Războiului Rece a fost că „guvernul comunist” și „legal” erau oximoroni și că niciun guvern comunist nu putea avea o legitimitate autentică (ceea ce fusese cu siguranță cazul regimurilor est-europene care au fost instalate de tancurile sovietice în 1945).
Cu toate acestea, Flota a șasea a SUA ar fi efectuat actul suprem de anulare electorală, folosind forța împotriva unui partid comunist care – așa cum s-a întâmplat în anii 1940 și 1950 – s-a bucurat de un puternic sprijin popular.
