Cumplita încercare care l-a făcut pe Leonardo da Vinci să urască actul sexual

 

În 1476, Leonardo da Vinci în vârstă de 25 de ani, alături de alți trei tineri, a fost acuzat de sodomizarea lui Jacopo Saltarelli, un ucenic aurar, de șaptesprezece ani, care se prostitua ocazional.

Leonardo da Vinci și ceilalți trei riscau pedeapsa cu moartea. Sodomia era considerată un delict extrem de grav, pedepsit cu moartea prin ardere pe rug.

Deoarece era extrem de greu de probat, adesea se recurgea la tortură. Prin sodomie se înțelegea orice practică sexuală în afară de contactul sexual normal vaginal dintre bărbat și femeie, conform definiției date de Toma d’Aquino.

În data de 9 aprilie 1476, în cutia de scrisori (tamburo) din fața primăriei (Palazzo della Signoria) din Florența a fost depus un denunț anonim împotriva unui tânăr ucenic giuvaergiu, Jacopo Saltarelli, denunț în care se menționa că acesta ar avea diverse „legături mizerabile cu persoane care i-au solicitat asemenea servicii nasănătoase”.

Dispozitivul pentru deschiderea celulei

Denunțul acuza patru persoane de a-l fi sodomizat pe Saltarelli, respectiv: Leonardo da Vinci, ucenic în atelierul pictorului Verrocchio, un croitor pe nume Baccino, un anume Bartolomeo di Pasquino și Leonardo Tornabuoni, membru al familiei aristocratice cu același nume din Florența, asociată cu familia Medici.

Au fost arestați, interogați și umiliți. Într-un final au fost achitați, însă scandalul insinuările și bârfele l-au chinuit mulți ani pe Leonardo.

Printre primele sale invenții s-au numărat un dispozitiv de smulgere a barelor de la ferestre și un altul de deschidere a ușii unei celule de închisoare din interior.

În mod evident, scandalul Saltarelli îl afectase profund pe Leonardo da Vinci.
Din acel moment, la cea mai mica aluzie de comportament indecent, el ar fi protestat vehement că este calomniat.

Ascuns în spatele bărbii

Este foarte posibil ca el să-și fi câștigat pe merit reputația de castitate permanentă. Acest punct de vedere este susținut de declarațiile sale.

Considera actul sexual „atât de dezgustător încât omenirea ar fi dispărut în scurt timp dacă acesta nu ar fi fost un obicei traditional și nu ar fi existat chipurile frumoase și excitarea senzuală”.
De asemnea, se temea de sifilis, cunoscut în Italia ca „boala franceză”, și de degradarea psihică pe care o asocia activității sexuale.

Barba lui Leonardo este considerate uneori drept încercarea sa de a-și ascunde figura frumoasă, calea prin care să împiedice ispitirea celor din jur.
„Evitați desfrâul”, îndemna el. „Cel ce nu-și înfrânează poftele lascive se coboară pe aceeași treaptă cu animalele”.

Deși a fost înconjurat de modele masculine, iar în ultima perioadă a vieții a trait cu elevul său Francesco Melzi, ce i-a devenit și moștenitor, se pare că Leonardo da Vinci s-a asigurat că nu va mai da motiv pentru o altă acuzație.