Cumplita alegere pe vremea COVID-19: Mască sau mâncare pentru familie? Câteva cazuri reale

 

Hayatullah Khan, un muncitor afgan ale cărui venituri au scăzut sub 1,50 dolari în timpul epidemiei de coronavirus, are zilnic de făcut această alegere: Să îşi cumpere o mască şi să îşi lase familia să moară de foame sau să cumpere mâncare şi să iasă neprotejat în oraşul aglomerat, relatează Thomson Reuters Foundation într-un reportaj realizat în câteva ţări din Asia de Sud pe fondul pandemiei provocată de coronavirus.

Asemenea multor sud-asiatici săraci, Khan nu are de ales decât să plece de acasă pentru a munci. Însă chiar şi fără ca veniturile lui să scadă, lui nu i-ar fi fost uşor să îşi permită masca pe care autorităţile îl obligă să o poarte.

„Am câştigat astăzi mai puţin de 100 de afgani (1,32 dolari). Ce să fac?”, a spus Khan în discuţia cu Thomson Reuters Foundation în capitala afgană, Kabul. „Ar trebui să cumpăr o mască sau mâncare pentru familia mea?”

Purtarea unei măşti este acum obligatorie în India, Pakistan şi Sri Lanka, iar în Afganistan şi Bangladesh este recomandată, iar atât cererea, cât şi preţurile, au crescut.

7 dolari masca

Faptul că o mască de unică folosinţă costă acum 7 dolari în unele locuri a creat o nouă formă de inegalitate în oraşele în care sute de milioane de oameni trăiesc într-un mod aglomerat şi neigienic.

Meenakshi Ganguly, directorul de la Human Rights Watch pentru Asia de Sud, a declarat că măsurile de izolare cu privire la coronavirus au afectat în mod disproporţionat comunităţile marginalizate.

„Cu siguranţă, coronavirusul nu face distincţie între prinţ sau cerşetor, rasă sau religie”, a spus Ganguly. „Dar modul în care afectează indivizii diferă mult în funcţie de accesul lor la hrană, adăpost, servicii de sănătate şi alte nevoi de bază”.

Adaos comercial

În India, magnatul Anand Mahindra a fost nevoit să îşi retragă cuvintele după ce a distribuit pe Twitter o imagine cu o femeie şi cu un copil care purtau frunze pe post de măşti improvizate, declarând următoarele: „Să ne amintim faptul că natura ne oferă tot ceea ce avem nevoie”.

El a şters postarea, explicând că aceasta a fost „insensibilă la inegalitatea situaţiei”, după ce oamenii au indicat faptul că nu există nicio dovadă care să ateste faptul că frunzele oferă protecţie împotriva virusului.

În Sri Lanka, guvernul a plafonat preţurile la 15 rupii (opt cenţi) pentru o mască chirurgicală de unică folosinţă şi 150 de rupii pentru cele etanşe, numite măşti respiratorii.

Cu toate acestea, localnicii au spus că este dificil să le găseşti la acele preţuri, având în vedere că farmaciile cresc preţurile.

„Mai devreme am cumpărat măşti chirurgicale la 15 rupii, dar acum nu sunt disponibile la acest preţ, iar unii vând aceleaşi măşti la 75 de rupii”, a spus Hashan, care locuieşte într-un cartier sărac din capitala Colombo.

„Aşadar, majoritatea oamenilor din zona noastră poartă acum măşti confecţionate acasă”, a spus el, refuzând să-şi spună numele complet din cauză că se afla afară în timpul izolării.

Asia de Sud a fost mai puţin afectată de virus decât multe alte părţi ale lumii, numărul de morţi confirmaţi de coronavirus în India – o ţară cu o populaţie de 1,3 miliarde – fiind încă sub 1.000.

Dar Nipuna Kumbalathara, un purtător de cuvânt al Oxfam în Asia, a declarat despre cazuri asemănătoare cu cele ale lui Hassan că scot în evidenţă necesitatea unei investiţii publice mai mari.

„În mod clar, persoanele cărora nu le este uşor să îşi cumpere mâncare nu pot plăti pentru trusele de protecţie, de testare sau de îngrijire”, a spus el prin e-mail, îndemnând guvernele să ofere echipament de protecţie persoanelor sărace şi vulnerabile.

Măşti confecţionate acasă

Organizaţia Mondială a Sănătăţii declară că măştile trebuie să fie purtate doar de cei bolnavi şi care prezintă simptome şi de cei care au grijă de persoanele suspecte de boală.

Deşi multe guverne solicită utilizarea măştilor pentru a reduce răspândirea virusului, pe măsură ce reduc măsurile de izolare, altele au cerut publicului să nu le cumpere din moment ce există un deficit, pentru a asigura aprovizionarea adecvată pentru personalul medical.

În India, guvernul a lansat un manual pentru măştile de faţă confecţionate acasă, inclusiv cele care folosesc bandă elastică.

Mulţi sud-asiatici au găsit măsuri provizorii pentru acoperirea feţei – de la sariuri şi eşarfe, până la batiste şi prosoape – folosite înainte de focar pentru a proteja de soare, praf şi poluare.

Între timp, echipe de poliţie, organizaţii de caritate şi grupuri de auto-ajutor ale femeilor au făcut milioane de măşti lavabile pe care le oferă comunităţilor sărace şi rurale gratuit sau la un preţ scăzut.

Saral Design Solutions, o întreprindere din Mumbai care produce absorbante la costuri reduse, fabrică într-un minut până la 70 de măşti chirurgicale de unică folosinţă cu trei pliuri, fiecare costând mai puţin de 6 cenţi.

Dar acestea sunt excepţii – majoritatea nu au de ales decât să cumpere la suprapreţ măşti de proastă calitate pe care rareori le pot spăla.

„Am folosit-o pe aceasta timp de mai multe zile”, a spus şoferul de ricşă cu motor Gul Pacha Pacha din Kabul, arătând spre o mască de unică folosinţă murdară şi uzată, în timp ce câţiva bărbaţi afgani din clasa de mijloc treceau pe acolo purtând mănuşi şi având feţele acoperite corespuzător.

„Este dificil să respir cu ea pusă, aşa că o port doar atunci când am pasageri”.

 

Sursa: Agerpres