În această calitate a tradus numeroase discuții și negocieri ale lui Stalin și Molotov cu diplomați germani, americani și englezi, precum și cu Hitler, Churchill și Roosevelt.
A fost interpretul principal la discuțiile și la semnarea Pactului de neagresiune germano-sovietic din 1939, la discuțiile Stalin-Churchill de la Moscova din 1942 și la întâlnirea cu Roosevelt și Churchill de la Teheran. A fost împreună cu Molotov în Cancelaria Imperială a lui Hitler.
L-a văzut prima oară de aproape pe Hitler în ziua de 12 noiembrie 1940, când, împreună cu Molotov, a intrat în biroul lui Hitler din Berlin.
Diferența dintre Hitler și Stalin
Spune despre Hitler că era încrezut și arogant, aflându-se la antipodul lui Stalin care uimea pe toată lumea cu modestia lui ostentativă. Spre deosebire de Hitler, Stalin considera că, din moment ce puterea lui asupra milioanelor de supuși ai săi era nelimitată, nu mai avea nevoie să i se facă reclamă.
Când a intrat în biroul lui Hitler, fuhrer-ul a dat mâna cu toți membrii delegației sovietice condusă de Molotov, din care mai făceau parte adjunctul acestuia Dekanozov și celălalt interpret, Pavlov.
„Avea o mână umedă și rece, care mi-a creat o senzație neplăcută, de parcă aș fi atins o reptilă. Strîngerea lui de mână era anemică și lipsită de expresie. În această privință semăna cu Stalin, care își lăsa mâna să alunece în mâna celeilalte persoane. Prin pielea aspră i se simțeau oasele mici.
Probabil sunt unul dintre puținii supraviețuitori ai războiului care a dat mâna cu toate marile personalități ale vremii: Stalin, Hitler, Churchill, Roosevelt, Ciu En-lai. Un scriitor mai talentat ar putea să scrie probabil un roman întreg consacrat numai acestor strângeri de mână. E adevărat că fiecare din ele reflecta caracterul persoanei respective.
Churchill avea mâna mare, însă moale și caldă, reconfortantă și învăluitoare.
Roosevelt își întâmpina vizitatorii întinzând energic mâna înainte. Avea o mână foarte puternică, tipică pentru oamenii cu afecțiuni ale membrelor inferioare.
Strângerea de mână a lui Ciu En-lai era foarte fermă, însă delicată și prietenoasă. Poate că acestea au fost reacțiile mele subiective, dar așa mi s-au întipărit în memorie”, scrie Berejkov în cartea sa „În umbra lui Stalin”, apărută la editura Lider în 1997.
Citește și Fabulosul umor britanic al lui Churchill
