Randamentul colectivităţii a sporit din ce în ce mai mult. Terenuri din afara oraşului au fost lăsate în grija şomeurilor, pentru cultura grădinăritului. Femeile fără lucru au plantat legume şi fructe şi în chipul acesta s’au aprovizionat pentru toată iarna.
Întreaga recoltă era adusă la sediul central pentru aprovizionarea cu alimente, în scopul de-a veni în ajutorul tuturor membrilor. Ultima
iarnă, atât de aspră, n ’a găsit liga nepregătită. Mine de cărbuni parasite, la marginea oraşului, au fost exploatate, cu permisiunea proprietarilor, de către mineri şomeuri, iar în tim pul verii s’au tăiat şi s’au strâns lemne suficiente pentru ca iarna fiecare şomer să-şi poată încălzi căminul.
Astăzi, liga organizează cumpărarea mijloacelor de alimentaţie şi bucătărie pentru şomeuri. O mare parte din alimente trebuesc încă cum părate cu banii, procuraţi de stat şi comunitate.
În schimb, nu se pierde nici un cent pentru cheltuelile de adm inistraţie. Toate lucrările sunt excutate gratuit, de membrii ligii.
Orice persoană validă trebue să ofere un contraserviciu, pentru hrana primită: găsirea surselor celor mai avantajoase, cumpărări, transportul obiectelor în locurile necesare, gătitul, servitul „oaspeţilor”, curăţatul bucătăriilor etc. Toate aceste lucrări sunt îngrijite de şomeuri. Fiecare membru al com unităţii e obligat să muncească cel puţin 16 ore pe săptămână.
Multe alte nevoi s’au ivit, apoi. Locuinţele şomeurilor aveau nevoie de reparaţii urgente.
Hainele şi ghetele erau rupte, bolnavii fără îngrijire. Liga a păşit, cu toată energia, la rezolvarea tuturor aceste greutăţi.
Singura monedă: „şomeur onorabil”.
Folosirea gratuită a garajelor şi magaziilor goale a fost îngăduită de proprietarii acestor localuri, uneori pe baza unui contra-serviciu, ca rep araţii etc., din partea ligei.
În ele s’au instalat localurile Uniunei. Toate obiectele necesare în acest scop ca: mese, scaune, pupitre, au fost confecţionate de şomeri.
