Localurile au fost destinate în general pentru ateliere. Uneltele au fost în parte construite de către profesionişti, parte dăruite sau împrumutate de către industriaşi.
Cuvântul „cerşit” este necunoscut în republica cetăţenilor fără bani.
Acum, şomeurii dispun în diferitele părţi ale oraşului de propriile lor cismării, cro itorii. Tâm plari, electriceni, lăcătuşi şi alţi meşteşugari stau la dispoziţia comunităţei pentru reperaţiile casnice.
Ghetele sunt tălpuite, hainele cârpite şi cusute, părul tăiat, bolnavii în grijiţi, fără ca pentru această să se schimbe bani. Calitatea de şomeur cinstit este singura monedă, în această republică.
Noii pionieri
De aci până la schimbul în natură nu e decât un pas. Fermierii nu aveau bani, dar destule alimente şi ca atare, erau gata oricând să schimbe aceste bunuri, contra tuturor acelora pe care nu le puteau furniza şo meurii. Liga a stabilit astfel o listă de obiecte, care pot fi produse în atelierele ei, precum şi a reparaţiilor ce pot fi făcute de membrii comunităţei.
A trimis apoi aceste liste pe moşiile ţărăneşti, iar ţăranii au admis acest schimb.
Acum liga proectează să producă haine şi ghete pentru vânzarea liberă. Banii astfel obţinuţi vor servi pentru cumpărături de materii prime. În chipul acesta, se speră că şomeurii vor deveni în curând, cu totul neatârnaţi şi vor putea alcătui o cooperativă independentă de meseriaşi.
Cum şomajul creşte din zi în zi, numărul membrilor ligii sporeşte continuu. Oameni energici şi înăspriţi în greutăţile vieţii stau în fruntea acestei colectivităţi şi sunt ferm hotărâţi să stăpânească condiţiile insuportabile, de care nu sunt cu nimic vinovaţi.
Întocmai ca şi strămoşii lor, aceşti şomeuri yankei sunt nişte pionieri: pionierii unei noi ordine economice.
