Planuri mari și îngâmfare cât cuprinde
Iosif al II-lea nu a putut lua Belgradul de la turci în expediția sa inițială și a lansat o a doua mare campanie împotriva Imperiului Otoman în 1788. Turcii, trecând Dunărea, au învins armata austriacă sub comanda generalului Gustav Wilhelm von Wartersleben. Împăratul austriac a fost nevoit să avanseze singur turcilor pentru că aliata sa, împărăteasa Ecaterina cea Mare a Rusiei, se războia cu Suedia în nord.
Armata austriacă, în număr de aproximativ 80.000 de oameni de diverse naționalități era condusă de însuși împăratul Iosif al II-lea. Soldații erau epuizați și demoralizați din cauza bolilor care făceau ravagii. Când au ajuns în apropierea Caransebeșului, au aflat că armata turcă, sub comanda lui Serdar-ı Ekrem (titlul dat vizirilor care conduc armat în război) Koca Yusuf Pașa, era aproape. Au petrecut noaptea lângă râul Timiş.
Băutura, bat-o vina!
Era o noapte întunecată, luna nu se vedea. Împăratul voia să mute războiul în Țara Românească, așa că și-a adunat generalii pentru a discuta planul de luptă. Toți erau convinși de victorie și estimau că vor înregistra pierderi mici.
În timp ce generalii vorbeau în cort, husarii au trecut râul în căutarea turcilor. Dar nu au găsit nicio urmă a inamicului și au întâlnit în schimb niște țigani care le-au oferit rachiu și femei, evident contra cost. După o scurtă târguială, au ajuns la o înțelegere și au început să bea.
Câteva ore mai târziu, o altă unitate românească din armat a trecut fluviul. De data aceasta era vorba de românii ardeleni din armata lui Iosif al II-lea. Când i-au văzut pe husari beți, cătanele le-au ceru să împartă băutura. Husarii s-au împotrivit și între cele două unități a început lupta. Ca să-i sperie pe husari și să-i pună pe fugă, cătanele au strigat: „Turcii! Turcii!” să-i sperie pe husari și să le ia băuturile. Între timp, un soldat a tras cu arma.
Au pus tunurile pe propria armată
Întrucât era miezul nopții, când husarii au auzit focuri de armă, au crezut că românii din fața lor sunt otomani deghizați în soldați austrieci. Panica a pus stăpânire pe husari și toți au aleargat spre pod pentru a trece râul. Încercând să-i liniștească pe soldați, ofițerii austrieci au strigat: „Opriți-vă! (Halt), dar majoritatea soldaților nu știau nici măcar un cuvânt în germană, așa că au înțeles „Allah! Allah!”, ceea ce a amplificat haosul.
Un comandant, care a văzut de departe învălmășeala, a crezut că turcii dau năvală și a dat ordin să se tragă cu tunurile asupra lor. Glorioasa armată austriacă a luptat cu dinți și ghearele. Peste tot mirosea a sânge și a praf de pușcă. Deși gărzile din jurul lui au încercat să-l apere, împăratul Iosif al II-lea a căzut de pe cal în râu.Pentru a nu fi prins de turci, s-a târât spre o casă din apropiere.
Armata otomană a ajuns la locul bătăliei două zile mai târziu. Fără să tragă un foc de armă, turcii au găsit 10.000 de soldați austrieci morți. De atunci, despre Bătălia de la Caransebeș se spune că a fost cea mai ușoară victorie din istoria Imperiului Otoman, notează Daily Sabah.
